
Codul roșu a devenit o modă. Nu poate să fie vară sau iarnă fără să avem cel puțin un Cod Roșu.
Dar ce este acesta până la urmă? Cu siguranță nu e ceva bun. Este ceva care ne sperie și de care fugim cu toții. Ai auzit că mâine o să fie cod roșu? Vai, da? Gata maine nu ies nicăieri…
Se pare că acest cod roșu nu s-a păstrat numai pentru vremea de afară și am început să-l proiectăm și asupra ceea ce simțim noi. În ultima vreme am tot găsit citate share-uite de prietenii mei a căror morală era că nu este bine să simțim și că nu este bine să iubim, mult mai bine este să fim reci și nepăsători și uite-așa nimeni nu o să mai ajungă la noi să ne rănească și ce bine o să ne fie nouă și ce puternici suntem noi.
Ei bine, nu este chiar așa. Dacă am ajuns să găndim așa e clar că rana pe care o purtăm în noi este mult prea mare și nu știm să o gestionăm. Încercăm metoda care funcționează la animale – să stăm ascunși și să ne lingem rănile și să nu lăsăm pe nimeni să se apropie de noi. Ceea ce uităm este însă că iubirea este cea care vindecă tot și face lumea mai frumoasă. Dacă îi închidem ușa în nas înseamnă că ne condamnăm singuri la nefericire.
Mulți vor spune că ei iși revarsă iubirea față de propria persoană pentru că au învățat să se iubească și să nu aibă nevoie de altcineva care sa le arate dragoste și către care să-și îndrepte sentimentele. Așa o fi – nu vreau să contrazic pe nimeni ( fiecare se apară de durere cum știe) dar eu cred că nimic pe lume nu este mai frumos decât să dăruiești iubire și să știi să o și primești.
Majoritatea oamenilor habar nu au cum să se lase iubiți. Nu contează de cine – copii, parinți, partener, pisică etc. Este la fel de greu să îi lăsăm pe alții să ne iubească, pe cât este de greu să iubim noi, necondiționat, la rândul nostru.
Acest Cod Roșu impus forțat nu face decât să ne adâncească rănile și frustrările. Nu cred că vindecarea noastră stă in blocarea inimii și iubirii. Eu cred că cel mai bine este să iubești in fiecare clipă. Să iubești tot ce ți se întâmplă, chiar dacă nu înțelegi. Să-i iubești pe toți cei care se lasă iubiți de tine și să mulțumiți Universului pentru această șansă minunată și pentru acest dar neprețuit, indiferent cât durează.
Știu că trăim intr-o eră în care cu greu mai găsești ceva autentic și oamenii joacă mereu un rol pe care nici ei nu-l înțeleg poate în totalitate. Știu că nu mai avem timp să ne oprim din goana noastră fără sens și să iubim și să ne bucurăm de ceea ce ni se întâmplă.
E adevărat ca pe căt e de frumos sentimentul de iubire, pe atât doare de tare atunci când așteptările noastre nu sunt implinite. Asta însă nu face dragostea mai puțin minunată. Doar ne arată nouă că nu am îndreptat dragostea spre cine sau spre ce trebuie și că ar fi mai bine să mai căutăm, dar sub nicio forma sa renunțăm.
Eu spun să ridicați acest Cod Roșu și să-l lăsați să fie mereu verde și să vă bucurați de toate câte are de oferit viața și dragostea în general.
Incepeți de undeva să iubiți – și cel mai bine este să începeți cu voi. După ce faceți pace cu voi, lăsați iubirea să iasă și să ajungă și la cei din jurul vostru.
Bucurati-vă zilnic de iubire și de viață!