M-am apucat aseară și am scris un articol despre ce vor femeile și după ce l-am citit mi-am dat seama că era total eronat. Nu informația din el dar tonul în care fusese scris. Se simțea cam multă frustrare ieșind din el și era mult prea personal. Drept urmare l-am șters și m-am apucat să-l scriu din nou.
Dar mi-am dat seama ca nu este bine ce am făcut pentru ca i-am dat linkul cu el prietenei mele si ea a plecat fără să-mi spună nimic. Atunci mi-am dat seama că ceva nu este ok. Și nu e vorba că este sau nu de acord cu ceea ce am scris, că aici singur am fi avut niște dezbateri interesante. Dar ea s-a supărat pentru că a știut de ce am scris. Sincer și-a dat seama înaintea mea. Eu am realizat abia după ce am văzut reacția ei și am recitit cu atenție.
Sincer nu cred că este vorba despre ce vrem noi femeile, sau despre ce vreți voi bărbații. Până la urmă toți vrem același lucru. Vrem să fim iubiți așa cum ne dorim și cum merităm.
Nu există un ghid sau o rețetă pe care să o putem aplica și să functioneze. Nu există nimic pe care să-l putem generaliza și să aplicăm și să funcționeze la toată lumea.
Îmi vărsasem eu niște năduf cam deplasat dar mi-am dat seama recitind că de fapt de acolo, din acele rânduri pleacă toată problema. Din frustrare. Relațiile trebuiesc începute din iubire și clădite pe iubire nu pe frustrări adunate pe durata vieții și cărate aiurea în spate.
Nu stiu ce vor celelalte și nu sunt în măsură să vorbesc în numele lor dar eu una vreau să nu fiu judecată și comparata ci doar iubită.
Prietena mea mult mai înțeleaptă decât mine, îmi explică mereu că nu trebuie să le fac eu pe toate, că trebuie să mă las condusă. De multe ori suntem atât de prinși în ceea ce credem că ne dorim încât uităm să iubim cu adevărat.
Nu poți să intri într-o relație și să te aștepți să și funcționeze dacă tu te-ai dus in ea cu răni adânci. Atunci o să te usture de câte ori o să pui sare. Toate rănile se vor activa și alaturi de ele se vor activa toate fricile tale, ba chiar și altele noi.
De câte ori ne aruncăm cu toate rănile înainte nu o să reușim decât să ieșim cu și mai multe.
Consider că un partener ideal ( de ambele părți) este unul care te poate susține să crești, te poate ajuta prin simpla lui prezență să te descoperi ca om și ca parte din cuplu. Este acela care te susține în tot și știe cum să scoată la suprafață tot ce este mai bun și mai frumos în tine.
Un partener ideal este acela care îți iubește demonii și nu se sperie de ei, ba din contră îi cheamă afară la joacă și te ajută să-i domolești.
Este minunat să ai pe cineva care să te înțeleagă fără cuvinte și care să poată să alunge toți norii cu o singură privire și care să știe cum să te ridice cu un zâmbet.
Mereu am zis că iubirea este atunci când cineva te cunoaște atât de bine și în fața căruia te-ai deschis atât de tare încât fiecare cuvânt al lui scrie direct în sufletul tau și care poate să te rănească cu o suflare dar nu o face. Ba din contră, el este cel care stă de strajă în fața inimii tale ca nu cumva cineva să o zgârie din greșeală.
Există atât de multe sfaturi despre cum să ai o relație perfectă și s-au scris atât de multe cărti pe această temă și cu toate acestea majoritatea oamenilor sunt total nefericiți. Cum oare este așa ceva posibil?
Eu cred că noi oamenii au uitat cumva să simțim liniștea. Noi asociem iubirea cu zgomotul. Cu declarații, cu vâlvă, cu afișare in public, cu poze pe facebook… cand de fapt iubirea este cel mai intim lucru de pe fața pământului. Iubirea nu are nevoie de martori. Iubirea adevarată se clădește în doi și tot acolo se consumă.
Iubirea adevărată nu are nevoie de prima pagină și de oglinzi și fum sau alte efecte speciale. Iubirea adevărată emană căldură și nu are nevoie să iasă in evidență prin nimic.
Iubirea se trăiește și se simte, nu se vorbește. Cel puțin așa cred eu.
Felul în care prietena mea a ales să-mi spună că nu e ok ce am scris și cum am scris este de fapt iubire. Tăcerea ei a valorat mai mult decât un milion de cuvinte goale.
Am mers pe același drum de foarte multe ori și evident că am ajuns la aceeași destinație. De data aceasta am decis să schimb drumul și să merg încet și la pas, să admir peisajele și să nu cumva să mai sar trepte care inevitabil , dacă le sar , mă vor arunca in prăpastia în care am mai fost.
Nu toți sunt norocoși să aibă lângă ei prieteni așa cum am eu, așa că pentru aceia scriu că nimic nu este mai frumos și mai puternic decât iubirea. Dar pentru a ajunge cu adevărat la ea este important să aveți curajul să va iubiți și să va acceptați pe voi așa cum sunteți, iar atunci când decideți că vreți să pașiți alături de cineva, învățați să ascultați și să construiți totul din iubire. Nu vă speriați de ceea ce puteți să gasiți in inima celuillalt, ci din contră descoperiți melodia la care rezolnează ambele voastre inimi și invățați-le să bată mereu la unison.