Sincer ȋmi plac pisicile, ȋmi plac ȋn sensul cǎ analizȃnd comportamentul lor am avut multe de ȋnvǎțat. Motivul pentru care nu țin una ȋn apartament este cǎ nu stau acasǎ atȃt de mult cȃt sǎ am timp și de ea …
Acum revenind la ȋncrederea ȋn sine – motivul pentru care am ales o pisicǎ ca imagine pentru acest articol este cǎ ele sunt maeștrii ai ȋncrederii ȋn sine, ai respectului fațǎ de sine și ai nonatașamentului. Din nou mi se par ființe fașcinante.
Fiindcǎ ȋn seria File din manual adaug doar chestiile “serioase și de ȋnaltǎ profunzime a cunoașterii de sine”, am sǎ reformulez total aceastǎ problemǎ din ce ȋn ce mai des ȋntȃlnitǎ ȋn ziua de azi și anume ȋncrederea ȋn sine.
Ȋn primul rȃnd aceastǎ frazǎ: “vezi asta este problema, eu nu am ȋncredere ȋn mine”, ȋn esența ei indicǎ soluția.
Haideți sǎ vorbime despre eu care nu are ȋncredere ȋn mine.
Evident vorbim de douǎ chestii separate, de vreme ce una o observǎ pe cealaltǎ și poate emite judecǎți despre ea …
Pentru cei dintre noi iubitori de mind twisting, cine este eu și cine este mine? Cine le observǎ pe ambele? – nu intru ȋn dezbateri ȋn aceastǎ directie cǎ ar fi doar filozofie purǎ, recomand experiența directǎ.
Adevǎrata problemǎ a ȋncrederii de sine nu este aceea de a nu o avea, ci pe ce domenii ale activitǎții nu o ai?
Evident existǎ și chestii pe care le faci și nu ȋți pui la ȋndoialǎ capacitǎțile de a le face. Acele lucruri le faci natural și nu stai sǎ te gȃndești “chiar am ȋncredere ȋn mine sǎ fac acest lucru?”. Nu! Le faci, fǎrǎ sǎ te gȃndești prea mult …
Adevǎrat, ai tot fǎcut acele lucruri și știi cum se fac și ai observat cǎ felul ȋn care le faci este acceptat și apreciat de ceilalti, de cei din jurul tǎu.
Și pe acele aspecte ai ȋncredere ȋn tine, dar de multe ori uiți cȃt de bine le faci, și cȃt de minunat ești și ajungi sǎ te compari cu ceilalți raportȃndu-te la activitǎțile pe care nu le faci “atȃt de bine” și ajungi sǎ ȋți scadǎ ȋncrederea ȋn sine.
Al doilea aspect imprtant cȃnd vine vorba de lipsa ȋncrederii ȋn sine este acela al așteptǎrilor pe care le avem fațǎ de noi. Dezvoltatǎ aceastǎ propoziție ar fi “nu am ȋncredere ȋn mine sǎ fac aceste lucruri la nivelul aștetǎrilor pe care le am de la mine/la nivelul așteptǎrilor pe care le au ceilalți de la mine”.
Ȋn esențǎ eu sunt tot timpul capabil sǎ fac orice ȋmi doresc la nivelul meu maxim raportat la momentul prezent. Dar aceasta nu exclude posibilitatea ȋmbunǎtǎțirii. Doar cǎ aici și acum atȃt pot. Fie accept aceasta și ȋmi fac o evaluare corectǎ și sincerǎ a situației și vad ce mai am de ȋnțeles pentru a putea evolua, fie dau curs așteptǎrilor mele mentale nerealizate și ȋncep sǎ simt depresia aferentǎ scǎderii stimei de sine.
Ȋncrederea ȋn sine se pierde datoritǎ așteptǎrilor și proiecțiilor/autoproiecțiilor raportate la rezultatul acțiunilor noastre. Dar dacǎ am fi sinceri cu noi și am avea curajul sǎ acceptǎm ca atȃt putem face ȋn acest moment și cǎ vom continua sǎ facem pentru cǎ ne face plǎcere sǎ facem acel lucru vom ȋncepe sǎ ne perfecționǎm tehnica. Dacǎ ȋncetǎm sǎ ne mai comparǎm cu ceilalți și ȋncepem sǎ acceptǎm ȋntr-un mod sincer și iubitor cǎ atȃt putem face pentru moment și cǎ momentul prezent nu poate fi mai bun nu ne mai creǎm iluzii despre cum ar trebui sǎ fie, ȋn consecințǎ dezamǎgirea nu mai apare.
Acest proces este unul de duratǎ, ce implicǎ rǎbdare, acceptare și nonjudecatǎ. Ȋndemȃnǎri care se perfecționeazǎ ȋn timp, prin practicǎ. Dar dacǎ ne dorim cu adevǎrat reușim!
Ca o observație ȋn acest sens țin sǎ menționez cǎ este foarte important dacǎ ne dorim sǎ facem aceastǎ muncǎ sǎ nu de judecǎm pe noi ȋnșine de cǎderile/greșelile noastre. Se ȋntȃmplǎ cȃte odatǎ sǎ ne judecǎm tocmai pentru cǎ judecǎm, sǎ ne judecǎm pentru cǎ ne-am amǎgit șȋ acum simțim dezamǎgirea. Știu cǎ pare ironic la prima citire, dar ȋn realitate se ȋntȃmplǎ și vreau sǎ atrag atenția asupra acestei dinamici pentru a fi evitatǎ.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!