Vreau sǎ reflectǎm ȋmpreunǎ la acest gand cumva “revoltǎtor”. Necesitatea durerii ȋn experiența umanǎ. Știu cǎ este multǎ cernealǎ consumatǎ pe aceastǎ temǎ dar m-am gandit daca tot ȋi informație digitalǎ de ce nu …
Am vorbit despre diferența dintre durere și suferințǎ aici. Pe scurt durerea este un indicator care ȋți semnaleazǎ direcția greșitǎ de deplasare sau iminenta necesitate a schimbǎrii pe care le tot amȃnǎm.
Durerea este inevitabilǎ, suferința este o alegere. Aceasta este unul din principiile buddhismului. Și tocmai despre aceasta vreau sǎ vorbesc și eu.
Dacǎ existǎ un Dumnezeu atȃt de puternic care ne iubește atȃt de mult cum se face totuși cǎ exista durera și suferința. OK, suferința este alegerea noastrǎ dar totuși, cum rǎmȃne cu durerea?
Da, existǎ un Dumnezeu atȃt de puternic și care ne iubește atȃt demult, doar cǎ noi privind din prisma personalitǎții noastre nu reușim sǎ ȋnțelegem acest aspect. De la nivelul Lui, totul este doar EL și atunci oriunde te-ai duce tot ȋn El ai fi așa cǎ fiecare dintre noi, creațiile Sale, emanațiile Sale, avem liberul arbitru. Avem capacitatea de a alege dacǎ de bunǎ voie sau nu acceptǎm aceastǎ prezența a Lui ca ghid și sursǎ sau ne punem originea și sursa ȋn altǎ parte…
De bunǎ voie și nesiliți de nimeni alegem, dar pentru cǎ odatǎ cu liberul arbitru vine și responsabilitatea alegerilor noastre, cȃnd facem una mai puțin ȋnțeleaptǎ atunci ceva, un mesager ne avertizeazǎ. Ne aduce la cunoștințǎ cǎ suntem puțin pe lȃngǎ subiect … Unul dintre acești mesageri este durerea.
Este inevitabilǎ?
Sincer sǎ fiu mi-ar plǎcea sǎ cred cǎ se poate evita dar aș fi naiv sǎ cred cǎ nu este necesarǎ. Necesarǎ ȋn sensul cǎ trebuie sǎ existe ceva, un indicator ȋntr-un fel sau altul care sǎ semnalizeze “direcția greșitǎ”, direcția greșitǎ raportat la nevoile tale actuale, raportat la binele tau momentan ca individ. Pentru cǎ pȃnǎ la urmǎ toate drumurile duc la Roma și oriunde ai privi doar prezența Lui este … prezența Sursei.
Și dacǎ tot este un indicator de direcție greșitǎ, de ce doare așa tare?
Doare suficient de tare ȋncȃt sǎ te facǎ mǎcar sǎ auzi cǎ existǎ și sǎ ȋnțelegi cǎ are ceva de spus. Dupǎ ce și-a fǎcut mesajul auzit complet ȋși vede de treabǎ …
Și totuși nu mǎ mai doare piciorul doar ca sǎ mǎ doarǎ coloana mai tare! Despre ce vorbești acolo?
Vorbesc despre un mesaj auzit parțial și absolut deloc integrat ȋn felul nostru de a fi. Vorbesc despre un mesager care incapabil de a mai transmite mesajul cedeazǎ locul altui mesager mai puternic ȋn speranța cǎ vei auzi ceea ce are de spus …
Din punct de vedere energetic, chestia aceasta este extrem de interesantǎ. Corpul nostru este receptorul tuturor mesajelor și o reflecție fidelǎ a cȃt de mult am reușit sǎ integrǎm din aceste mesaje. Ȋn consecințǎ cȃnd noi luǎm acele medicamente care suprimǎ senzația de durere din acea zonǎ, cumva apre presupunerea cǎ noi am ȋnțeles acel mesaj complet și cǎ suntem pregǎtiți pentru urmǎtorul …
Și acum vrei sǎ spui cǎ nu ar trebui sǎ iau medicamente?
Nici pe departe! Continuǎ cu ele … nu ȋmi asum o astfel de responsabiliate. Doar un medic poate stabili administrarea de medicamente. Spun doar sǎ fii conștient cǎ nu rezolvi nimic luȃnd un medicament care doar suprimǎ receptorii de durere dintr-o zoǎ a corpului fǎrǎ un motiv temeinic (aici includ cazurile ȋn care este necesarǎ o anestezie). Nu vei mai percepe semnalele pe care ti le transmite corpul din acea zonǎ dar din punct de vedere bio-funcțional și energetic problema nu a fost nici pe departe rezolvatǎ.
Revenind acum la necesitatea durerii ȋn experiența umanǎ, am vorbit aici despre atitudinea de victimǎ. Atȃt timp cȃt acestǎ gandire este dominantǎ și cȃt predominant ne identificǎm doar cu acest rol, atunci ceva, un mesager numit durere va veni sǎ ne explice cǎ acest rol nu ne avantajeazǎ cu nimic și cǎ ar trebui sǎ facem ceva schimbǎrii ȋn felul nostru de a fi. Același principiu se aplicǎ și celorlalte roluri pe care ni le-am asumat și care acum nu ne mai servesc evoluției noastre sau cu care ne-ai identificat.
Ȋn creștinism suntem ȋnvǎțați cǎ durerea este mȃntuitoare, și cǎ nu ar trebui sǎ fugim de cruce dacǎ ne este datǎ. O exprimare destul de rigidǎ și foarte pretențioasǎ care este ușor de interpretat ȋn multe feluri, dar care privitǎ din aceastǎ prismǎ a asumǎrii rolurilor și identificǎrii cu ele precum și al atașamentului de rolulurile noastre este destul de simplu de ȋnțeles.
Acest rol nu ne mai servește și este cazul sǎ evoluǎm, sǎ creștem iar imboldul necesar ȋl poate reprezenta durerea, care acum reprezintǎ un element benefic, catalizatorul care ne ajutǎ sǎ ȋncepem procesul de transformare. Aici am vorbit despre diferența ȋntre schimbare și transformare.
Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!