Ȋn general nu mǎ implic ȋn chestiuni politice, dar voi face o semiexceptie de data aceasta și voi scrie despre un mecanism, pshiho-emotional folosit cu precadere ȋn sfera politicului.
Ȋn mod normal aș fi ȋnceput cu definițiile din DEX acel conceptelor mai sus menționate dar fac o excepție ȋn acest caz. Pentru cǎ este o situație excepționala, eu investind timp ȋn a scrie despre politicǎ m-am gadit sǎ o fac ȋntr-un format putin diferit.
Așa cǎ de data aceasta va fi cumva o discuție despre presupuse, posibile modalitǎți prin care voința/acțiunile oamenilor pot fi modulate. Ȋn consecințǎ vorbim despre cazuri ipotetice și ceea ce urmeaza este o poveste rezultatǎ a imaginației mele J
Orice asemǎnare cu persoane, situații sau fapte reale este o purǎ coincidențǎ, DA!
Existǎ o cantitate de numultumire ȋn fiecare dintre noi. Este fireascǎ de altfel, reprezentȃnd combustibilul pentru nevoia noastrǎ de creștere.
Senzația aceasta de disconfort/nemulțumire am putea-o privi ca pe senzația pe care o avem cand imbrǎcǎm o haina mica … este ceva de facut, nu mai intru in ea.
Plecǎm de la premiza cǎ noi, cei din politicǎ vrem sǎ ne vedem liniștiți de treburile noastre, treburi care nu mulțumesc prea mult alegǎtorii noștrii. Cum am putea face sǎ ȋi tinem ocupați și sǎ nu ne sarǎ ȋn cap?
Rǎspunsul este foarte simplu: ȋi divizǎm și le dǎm motive alese de noi pe care sǎ ȋși canalizeze nemulțumirile. Ȋn același timp facem cumva sǎ le sugerǎm și posibilele soluții pe care sǎ le caute.
Dacǎ un grup de oameni ar vrea sǎ controleze o populatei/mulțime s-ar diviza ȋntr-o grupare “de stanga” și o grupare “de dreapta” dupǎ care ar crea știri despre cȃt de corupți sunt unii ȋn raport cu ceilalți ȋn funcție de cine este la conducere.
Sǎ zicem ca partea de stanga este la conducere, partea de dreapta ar ȋncepe sa zicǎ cat de rǎi sunt, cum țin ei doar cu banul, cum sunt ei nemiloși și nu le pasǎ de cetǎțeni. Ca o consecințǎ a acestor informații, o parte mare dintre oameni vor fi dezamǎgiți și tura urmatoare vor alege pe cei din partea de dreapta.
De data aceasta cei din partea de stanga vor face cat mai multe știri despre cȃt de corupți sunt cei din partea de dreapta, despre cum nu ȋnțeleg cum se fac banii, despre cum dau banii munciți cu greu (pe bunǎ dreptate) de cetǎțeni pentru circ și scandal și altele de genul coalizand o parte dintre alegǎtori ca data viitoare sǎ aleagǎ partea stangǎ.
Rezultatul a cȃteva cicluri de polarizare ȋl reprezintǎ faptul cǎ oamenii ȋncep sǎ nu mai aibǎ ȋncredere nici ȋn stȃnga nici ȋn dreapta, unii fiind total dezinteresați, alții considerȃnd cǎ este de datoria lor sǎ aleagǎ rǎul cel mai mic spre binele comunitǎții. Oricare dintre atitudini este beneficǎ nouǎ (celor de la conducere) pentru cǎ orice alegere ar face tot din oaemnii noștrii vor fi aleși.
Ciclurile acestea de uite ai noștrii ce buni ar fi, dar uite ce rǎi sunt ei și cȃnd ajungem la conducere facem la fel ca ceilalti vor duce din ce ȋn ce mai mulți oameni sǎ fie nemulțumiți de noi, poate ca și sistem. Și aici apare prima problemǎ potențialǎ: NU VREM CA OAMENII SǍ FIE NEMULȚUMIȚI DE TOT SISTEMUL PENTRU CǍ AR PUTEA AJUNGE SǍ NU MAI PARTICIPE LA CICLURILE NOASTRE DE CONTROL.
Ce putem face ȋn aceastǎ situație? Ceva destul de simplu … Le dǎm speranțe, le cultivǎm conceptul de “sǎ alegem rǎul cel mai mic, au fost oameni care au murit ca noi sǎ putem vota”. Apoi ar trebui sǎ avem grijǎ sǎ le dirijǎm nemultumirea spre cauzele care ne convin nouǎ. Sǎ zicem cǎ dintr-un motiv sau altul oamenii nu mai cred ȋn luminița de la capǎtul tunelului pe care le-am vandut-o ȋn campania electoralǎ, este important sǎ le spunem cǎ, noi cei din opoziție am fi fǎcut lucrurile mult mai bine și ca noi ȋn astfel de situații ne-am comporta mult mai bine, și astfel oamenii cȃnd ȋncep sǎ protesteze vor cere ȋnlocuirea “astora rǎi” cu “noi cei buni”. Și astfel evitǎm ca oamenii sǎ vinǎ sǎ ȋși cearǎ drepturile.
Și ȋn felul acesta, evitǎm formarea conștiinței de grup, de ȋntreg a mulțimii, conștiințǎ care le-ar permite sǎ impunǎ anumite schimbǎri.
Și ca sǎ ne asigurǎm cǎ oamenii de rȃnd nu ȋși constientizeazǎ puterea, ne asigurǎm cǎ le oferim modele (formatori de opinie) care sǎ le spunǎ ce ar trebui sǎ vrea, ce comportamente sunt considerate normale și mai important cum sǎ ȋși gestioneze/rezolve problemele minore.
De exemplu le-am putea sugera prin intermediul reclamelor la produse comportamente destructive, am putea sǎ le arǎtǎm cat de bine o duc “ǎia din țara aia” și cȃt de bine este sǎ le copiem și noi comprtamentul.
Un alt lucru pe care am putea sǎ ȋl facem foarte eficient este sǎ creștem cȃteva generații de oameni care nu sunt capabili sǎ diferențieze rǎul de bine, oameni care nu ȋși cunosc originile și trecutul pentru cǎ am avut noi grijǎ sǎ le spunem doar ceea ce trebuie pentru a-i face sǎ se simptǎ grozavi …
Acestea și multe altele ca acestea am putea face ca sǎ putem sǎ ȋi tinem sub control și sǎ participe tot timpul la jocul nostru de putere, dȃndu-le speranța ca maine va fi mai bine.
Ȋnchei aceasta prin a spune cǎ ipotetic vorbind dacǎ ar exista astfel de conducǎtori sansa mulțimii este evoluția individualǎ care sǎ ducǎ la evoluția colectivelor astfel ȋncȃt sǎ poatǎ fi suficient de autonome ȋncȃt sǎ impunǎ coducȃtorilor anumite reguli și comportamente.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!