Ȋn aceastǎ perioadǎ ȋn care resimțim efectele pandemiei de rǎcealǎ specialǎ (așa prefer sǎ o numesc eu, știu cǎ are și un nume medical deștept dar na, nu sunt medic 🙂 ) și ȋn care suntem nevoiți sǎ stǎm mai mult pe la casele noastre, avem oportunitatea minunatǎ de a ne reevalua convingerile, sistemul de valori, nevoile, de a petrece mai mult timp cu noi ȋnșine și cu familiile noastre și a ȋnvǎța lucruri noi, despre noi și despre cei din jurul nostru …
Sunt sigur cǎ ați mai auzit pana acum acest mesaj doar cǎ aceastǎ oportunitate cȃte odatǎ parcǎ mai degrabǎ am oferi-o altora sau mǎcar ar putea sǎ ne sarǎ pe noi…
Ȋn teorie sunǎ foarte frumos, ȋnvǎțǎm lucruri despre noi, doar cǎ aplicabilitatea ei nu este chiar atȃt de simplǎ și frumoasǎ precum sunǎ ȋn cuvinte. Premizele acestor descoperiri minunate de cele mai multe ori sunt transcederea unei forme sau alta de crizǎ a personalitǎții.
Eram obișnuiți cu un fel de a face lucrurile și ne dezvoltasem mecanisme prin care sǎ gestionǎm situațiile provocatoare pe care le ȋntȃmpinam ȋn viața de zi cu zi, fie cǎ vorbim de mersul la un curs de yoga, fie cǎ vorbim de alergatul ȋn parc, fie cǎ vorbim de mersul prin mall, fie cǎ vorbim de mersul la film/teatru/concert, fie cǎ vorbim de cursurile unui stil de luptǎ sau orice alte activitǎți extra curiculare pe care le fǎceam pentru a ne relaxa, acum “mulțumitǎ” crizei magice nu le mai putem face.
Cu toate cǎ aveam și momente ȋn care ȋngropam gunoiul sub preș prin acțiuni surogat, ȋntr-un final ajungeam sǎ ne revenim. Gǎseam o soluție cumva.
O parte din factorii de stres cu care eram obișnuiți și la care știam sǎ le facem fațǎ nu mai sunt prezenți, au apǎrut alții care deși derivați din cei “cotidieni” au anumite aspecte cu care ȋncǎ nu suntem familiarizați.
Realitatea este cǎ de fiecare datǎ cȃnd ieșim din zona de confort ajungem sǎ experimentǎm o crizǎ a personalitǎții. Este un lucru firesc și normal deoarece aspectele personalitǎții noastre protejate prin granițele ȋncǎlcate ies la ivealǎ spre vindecare.
De ce crizǎ a personalitǎții?
Zona de confort reprezintǎ ȋn același timp și granițele personalitǎții noastre. Adicǎ acele tipuri de “stres” pe care le putem gestiona fǎrǎ a ne afecta prea mult sau la care avem modalitǎți de a ne reveni. Odatǎ cu ieșirea din zona de confort apar noi tipuri de “stres” pe care ȋncǎ nu am ȋnvǎțat sǎ le gestionǎm suficient de bine sau pentru care nu avem ȋncǎ modalitǎți de a le face fațǎ.
Prezența crizei de personalitate este un indicator al evoluției de la nivelul personalitǎții. Ne ȋndeamnǎ sǎ gasim noi modalitǎți de a face lucrurile, nu neapǎrat de a schimba lucrurile pe care le facem, ci sǎ ȋnvǎța noi modalitǎți de a avea grijǎ de noi și desigur sǎ descoprim o nouǎ definiție pentru cuvȃntul “EU”.
Ceea ce este provocator zilele acestea, pe lȃngǎ apariția factorilor noi “de stres”, o reprezintǎ diminuarea modalitǎților surogat de a le face fațǎ. Ajungem cumva, voit sau nevoit sǎ ne dezvoltǎm alte modalitǎți/tehnici de a face fațǎ provocǎrilor.
Fie acceptǎm aceastǎ provocare de a ne cunoaște pe noi ȋnșine mai bine, fie ȋncepem sǎ ne revoltǎm pe soartǎ/dumnezeu/univers/ghinion/etc pentru situația creatǎ și pentru neputința de a face lucrurile ca ȋnainte. A doua variantǎ adaugǎ și mai mult “stres”unei situații deja tensionate. Gǎsiți aici un punct de plecare pentru a ȋnțelege ce vreau sǎ spun.
Cu toate cǎ la ȋnceputul articolului spuneam cǎ lucrurile nu sunt chiar așa de simple, ȋn realitate nu sunt nici chiar așa de complicate. Cȃnd ȋnțelegem aceastǎ dinamicǎ a: aspectelor personalitǎții –> granițle personale –> zona de confort, tot ce avem de fǎcut este sǎ analizǎm situația curentǎ, sǎ ne analizǎm pe noi ȋnșine, sǎ acceptǎm limitǎrile pe care le avem și sǎ gǎsim modul cel mai benefic pentru noi de a alchimiza acele emoții și trǎiri și de a transcede acel nivel al personalitǎții noastre.
Ȋn esențǎ orice formǎ de crizǎ a personalitǎții se rezumǎ la emoții, gȃnduri și trǎiri pe care avem de ȋnvǎțat cum sǎ le intregrǎm și alchimizǎm.
Dacǎ ȋnceputul procesului este despre gȃnduri destructive și haotice care ne afecteazǎ emoțional și mental, finalul procesului este despre modul benefic de a ne raporta la gȃnduri și despre modul corect de a gȃndi astfel ȋncȃt sǎ nu ne mai autosabotǎm.
Cȃteva posibile sugestii de schimbare a modelelor comportamentale:
- Gȃndește-te cǎ și cel de langǎ tine trece printr-o perioadǎ dificilǎ, nu doar tu.
- Pǎstreazǎ-ți calmul pe cȃt posibil, vei gǎsi o soluție mult mai bunǎ din starea de calm.
- Fii cȃt mai sincer cu tine asupra a ceea ce vrei și a modului ȋn care te aștepți sǎ primești.
- Dacǎ ești extrovertit gǎsește modalitǎți de a-ți exprima nemulțumirile fǎrǎ a acuza sau jugni pe nimeni, amintește-ti punctul unu inainte de a vorbi.
- Dacǎ ești introvertit gǎsește ȋn tine puterea de a-ti exprima ȋngrijorǎrile/nemulțumirie dar tot intr-un mod asertiv.
- Emoțiile sunt niște mesageri, nu acționa nicioadatǎ din spațiul acestora, s-ar putea sǎ ȋți parǎ rau cȃnd te calmezi.
- Panica, frica și neȋncrederea ȋți vor limita orizontul creativ și va fi foarte greu sǎ gǎsești o soluție beneficǎ pe termen lung.
- Nu cǎuta sǎ rezolvi probleme care nu sunt ale tale de rezolvat, concentreazǎ-te pe problemele tale reale. Cautǎ solții care implicǎ efortul și munca ta mai mult decȃt schimbarea acțiunilor celorlalti.
- Concentrazǎ-te pe ceea ce poți face aici și acum cu resursele pe care le ai aici și acum.
- Acceptǎ-ți limitǎrile și creazǎ-ți un plan prin care sǎ le poți transcede.
- Ȋn ȋntuneric chiar și umbra dispare, concentreazǎ-te pe soluții care ȋți mǎresc puterea ta interioarǎ.
- Asumǎ-ți trǎirile interioare, sunt rezultatul convingerilor tale. Asumǎ-ti acțiunile, sunt expresia convingerilor tale.
- Dacǎ vrei sǎ schimbi ceva, ai putea ȋncepe prin a-ți schimba convingerile.
Pe post de ȋncheiere, orice drum indiferent cȃt de lung ar fi ȋncepe cu primul pas, indiferent cȃt de mic ar fi el, fǎcut ȋn direcția bunǎ.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!