Exercițiul ipostazelor: Trecut – Prezent – Viitor

Acest exercițiu are ca scop analiza unei situații provocatoare din viața noastrǎ prin prisma a trei ipostaze: “TRECUT”, “PREZENT”, “VIITOR”.

TRECUTUL – reprezentat de cauzele subtile care au determinat apariția și evoluția situației pȃnǎ ȋn momentul prezent.

PREZENTUL – reprezentat de situația ȋn sine, așa cum se prezintǎ ea.

VIITORUL – reprezentat de un moment ȋn timp unde aceastǎ situație este rezolvatǎ: nu ne mai afecteazǎ ȋn nici un fel. S-a ȋntamplat, am ȋnvǎțat ceva din ea și acum este rezolvatǎ. Acest pas NU trebuie vǎzut de forma “cum ar fi dacǎ acest lucru nu s-a ȋntamplat”.

Haideți sǎ vedem modul de desfǎșurare al acestui exercițiu de conștietizare – introspecție.

Primul pas și cel mai important este sǎ ne alegem un loc ȋn casǎ și un timp ȋn care sǎ nu fim derajați pe perioada exercițiului (sǎ zicem 30 minute dar poate dura și mai mult). Ne deconectǎm de la toate sursele de distragere, inclusiv telefon.

Al doilea pas ca importanțǎ, deși nu este un pas ȋn sine, ȋl reprezintǎ sinceritatea. Pe tot parcursul exercițiului de introspecție cel mai important lucru este sǎ fim sinceri cu noi, sǎ ne dǎm voie și sǎ acceptǎm tot ceea ce simțim.

Acest aspect al sinceritǎții include inclusiv acceptarea faptului cǎ nu ne putem da voie ȋncǎ sǎ simțim complet acele emoții/trǎiri. Este un lucru normal și firesc. Ȋn timp, prin exersare, vom ajunge mult mai buni la a intra ȋn contact cu parțile din noi care sunt dureroase.

Ȋncepem prin a scrie pe 3 bucǎți de hartie (de preferabil coli A4) cuvintele “TRECUT”, “PREZENT”, “VIITOR”. Le vom așeza pe podea la un pas distanțǎ una de cealaltǎ, ȋn ordinea trecut – prezent – viitor.

Putem face cȃteva respirații profunde, conștiente pentru a ne aduce atenția la nivelul corpului. Dacǎ preferați un alt mod de a ajunge la constientizarea corpului atunci folosiți-l pe acela. 🙂

Pe tot parcursul exercițiului este important sǎ rǎmȃnem ȋn prezența corpului și ȋn starea de a primi/simți rǎspunsurile cǎutate.

Prima datǎ ne poziționǎm pe coala unde scrie PREZENT. Aici ne concentrǎm pe prezent, pe situația ȋn șine așa cum se simte ea. Și ne dǎm voie sǎ o simțim complet. Toate lucrurile plǎcute și neplǎcute. Scopul este acela de a avea o imagine cȃt mai clarǎ asupra situației analizate.

Cȃnd considerǎm cǎ am ȋnțeles destul de bine situația facem un pas ȋn spate pe coala unde scrie TRECUT. Ȋn aceastǎ ipostazǎ ne concentrǎm pe a gasi rǎspunsul la ȋntrebǎri de genul “Cȃnd am ȋnceput sǎ experimentez aceastǎ situație?”, “Cȃnd am experimentat prima datǎ aceste trǎiri?”, “Ce activitǎți desfǎșuram cȃnd am ȋnceput sǎ experimentez aceste trǎiri?”, “Ce din jurul meu a declanșat aceste trǎiri?”, “Ca rǎspuns a ce din jurul meu am ȋnceput sǎ experimentez aceste trǎiri?”.

Dupǎ ce am primit rǎspuns la mare parte din ȋntrebǎri, chiar dacǎ nu am ȋnțeles complet rǎspunsurile primite sau nu am primit raspuns complet la toate ȋntrebǎrile facem un pas ȋnainte ȋn ipostaza prezetului și ne reevaluǎm percepția despre situația analizatǎ. Ceea ce urmǎrim ȋn acest caz este sǎ ȋnțelegem ceea ce simțim, sǎ analizǎm situația actualǎ din prisma cauzǎ => efect. Sǎ ne detașǎm de percepția de victimǎ și/sau cǎlǎu și sǎ cǎutǎm sǎ ȋnțelegem cauzele care dus ȋn timp la dezvoltarea situației așa cum este ea ȋn prezent.

Dacǎ considerǎm cǎ este ceva ce dorim sǎ reevaluǎm facem din nou un pas ȋn spate și analizǎm lucrurile din prizma cauzalitǎții și a motivelor care au determinat acest tip de comportament/situație sǎ aparǎ. Dupǎ care facem din nou un pas ȋn fațǎ și revenim ȋn ipostaza prezentului.

Facem acest dute vino ȋntre PREZENT și TRECUT pȃnǎ considerǎm cǎ am ȋnțeles suficient ȋncȃt sǎ mergem mai departe cu introspecția.

Odatǎ ce am ȋnțeles cauzele și motivele pentru care avem prezentul pe care ȋl avem este momentul sǎ pǎșim ȋn ipostaza VIITORULUI. Odata ce am pǎșit pe coala VIITOR ceea ce vrem sǎ observǎm este cum se simte un viitor ȋn care problema analizatǎ este rezolvatǎ. Deocamdatǎ nu știm cum și nici cȃnd. Dar suntem siguri cǎ existǎ un viitor ȋn care aceastǎ problemǎ este rezolvatǎ.

Din aceastǎ prizmǎ a ȋnțelegerii analizǎm situația cu detașare și vedem cum ne simțim eliberați de bagajul emoțional acumulat. Ȋn acest pas ceea ce este important este sǎ avem ȋncredere ȋn capacitǎțile noastre de a gǎsi o soluție oprimǎ la situația analizatǎ. Este momentul ȋn care ne dǎm voie sǎ ne bucurǎm de rezolvarea pe care urmeazǎ sǎ o gǎsim.

Cȃnd ajungem la un grad confortabil de detașare este momentul sǎ facem un pas ȋn spate ȋn ipostaza prezentului și sǎ privim din nou situația prin aceastǎ nouǎ ȋnțelegere și sǎ ne ȋntrebǎm “Ce ar trebui sǎ fac pentru a pǎstra aceastǎ stare?”, “Ce schimbǎri ar trebui sǎ fac la mine și la mediul ȋnconjurǎtor pentru a pǎstra aceastǎ stare?”, “Ce am de ȋnvǎțat din aceastǎ experiențǎ?”, “Ce acțiuni ar trebui sǎ fac pentru a nu mai fi prins ȋn cercul vinovǎției și al neputinței?”.

Ȋn acest nivel este important sǎ pǎșim ȋn ipostaza viitorului și apoi ȋn cea a prezentului de cȃte ori pierdem contactul cu starea de bine adusǎ de rezolvarea sutuației analizate.

Cȃnd ajungem ȋn punctul ȋn care nu mai gǎsim nimic nou – benefic pǎșind din ipostaza PREZENTULUI ȋn cea a VIITORULUI și ȋnapoi ȋn cea a PREZENTULUI putem rǎmȃne pentru un moment ȋn ipostaza PREZENTULUI analizȃnd situația si apoi sǎ facem un pas ȋn spate ȋn ipostaza TRECUTULUI pentru a reanaliza cauzele care au dus la apariția acestei situații și apoi sǎ revenim ȋn ipostaza PREZENTULUI și apoi ȋn cea a VIITORULUI.

Este important ȋn toatǎ aceastǎ schimbare a ipostazelor sǎ nu sǎrim pași. Trecerea va fi tot timpul la ipostaza vecinǎ. Nici odatǎ nu sǎrim de la TRECUT la VIITOR sau de la VIITOR la TRECUT. Tot timpul facem un singur pas ȋn fațǎ sau ȋn spate.

Ne oprim din aceastǎ introspecție fie cȃnd considerǎm cǎ am ȋnțeles suficient de bine situația analizatǎ și posibila soluție, fie cȃnd ajungem la un impas / blocaj și nu mai putem simți nimic.

Ȋn cazul ȋn care ajungem la un blocaj ceea ce este important de ȋnțeles este ca reprezintǎ o experiențǎ mult prea dureroasǎ ȋn prezent și este firesc sǎ nu putem simți nimic. Ȋn timp vom ajunge sǎ o putem procesa, important este sǎ o facem pas cu pas și fǎrǎ grabǎ.

Ca și recomandari de final (vǎ mulțumesc cǎ ați fost alǎturi de mine pe parcursul acestui articol lluuunnnggg 🙂 ):

  • Sǎ ne strǎduim sǎ simțim cȃt mai mult și sǎ ne imaginǎm cȃt mai puțin, ȋnsǎ ȋn același timp sǎ ne permitem și ȋnțelegerea mentalǎ, nu doar emoționalǎ;
  • Sǎ nu ne creǎm așteptǎri de la noi … chiar dacǎ am ajuns sǎ ȋnțelegem cǎ un anumit tip de comportament / acțiune este cel corect va dura puțin timp pȃnǎ ajungem sǎ ȋl punem complet ȋn practicǎ. Este normal ca acest proces de reorganizare internǎ sǎ dureze;
  • Sǎ nu exagerǎm cu exersatul introspectiei! Ȋntre douǎ exerciții sǎ avem cel putin 4 zile. Sǎ nu transformǎm acest exercițiu ȋntr-un fel de rutina / practicǎ regulatǎ pentru cǎ “așa trebuie’’. Sǎ ȋl folosim ca pe o unealtǎ de introspecție: analizǎm o situație  – tragem ceva concluzii – aplicǎm concluziile – evaluǎm rezultatele obținute și abia apoi mai facem o nouǎ analizǎ;
Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi distribui rapid prietenilor folosind unul din canalele de mai jos.

Opinii

opinii