Antrenarea musculaturii nevǎzute

Mǎ gȃndeam zilele trecute la trǎsǎturile de caracter ȋn timp ce povesteam despre minunata oportunitate pe care mi-a dat-o fratele meu de a-mi exersa rabdarea pe el. Este adevǎrat cǎ nu așa am vǎzut lucrurile la ȋnceput și cǎ au fost situații ȋn care mǎ enervam maxim. Apoi ȋntr-una din situațiile cȃnd eram destul de agitat mi-am dat seama cǎ ceva nu fac cum trebuie. Cǎ ceva nu  ȋnțeleg corect…

Apoi au urmat o serie de “De ce-uri” care m-au fǎcut sǎ ȋmi schimb modul cum mǎ raportez la ceea ce ȋnseamnǎ rǎbdarea dupǎ care mi-am dat seama cǎ o pot extinde și la celelalte trǎsǎturi de caracter:  acceptarea, ȋnțelegerea, calmul, iertarea etc, știți voi, chestiile acelea despre care se spune cǎ “fie le ai fie nu le ai”. Am ajuns sǎ ȋnțeleg cǎ de fapt nu e chiar așa. Ne naștem cu unele iar pe altele le avem de exersat.

De aici prima ȋntrebare care mi-a venit ȋn minte a fost “cum adicǎ sǎ exersez??”, urmatǎ de o avalanșǎ de gȃnduri revoltǎtoare de genul “Ce vrei sǎ exersezi? Sub ce formǎ poate sǎ fie acest exercițiu? Este absurd!!”

Și touși suntem aici pentru a face necunoscutul cunoscut. Așa cǎ haideți sǎ vorbim despre antrenarea muschilor invizibili J

Ȋn acel moment ȋn mintea mea am fǎcut o analogie ȋntre capacitatea mea de a-mi pǎstra calmul (rǎbdarea) cu un muschi. Nu i-am dat o formǎ sau un contur pe undeva dar m-am gȃndit cǎ aceastǎ capacitate de a rǎmȃne calm se poate dezvolta. Se poate exersa ȋn mod conștient!

La fel cum faci anumite exerciții pentru ca acea grupǎ muscularǎ doritǎ sǎ fie fermǎ și puternicǎ așa poți sǎ te raportezi la capacitatea de a rǎmȃne calm ȋn situațiile provocatoare. Cu cȃt ȋți propui sǎ fii mai conștient de modul ȋn care reacționezi cu atȃt vei constata faptul cǎ poți rǎmȃne mai calm ȋn situațiile stresante.

Același lucru este valabil și pentru acceptare, iertare, ȋnțelegere. Cu cȃt ne propunem sǎ ne ȋnțelegem pe noi ȋnșine și motivul pentru care avem reacțiile pe care le avem vom observa cǎ aceste “trǎsǎturi de caracter” se ȋmbunǎtǎțesc.

Și o altǎ observație este cǎ unii dintre acești muschi sunt mai dezvoltați iar alții mai puțin dezvoltați, ȋn funcție de experiențele pe care fiecare dintre noi le-a avut.

Aceastǎ idee de a-mi exersa rǎbdarea, cǎ tot vorbram despre aceasta, a adus o nouǎ ȋntrebare ȋn mintea mea și anume “ok ok sǎ presupunem cǎ exersǎm rǎbdarea și cǎ acest lucru este posibil DAR cum facem aceasta? Care ȋi aparatul sau setul de exerciții prin care o exersǎm?”.

Ȋntrebare foarte justificatǎ care a adus o nouǎ ȋnțelegerea aspura situațiilor și experiențelor din viața de zi cu zi. Au devenit din ceva banal, relativ indezirabile o opoertunitate de a exersa ceva. O oportunitate de a-mi exersa “un muschi” …

Și ca orice exercițiu sunt situații ȋn care “greutatea” este prea mare și nu ȋmi iese exercițiul corect, sau deloc. Nici mǎcar nu pot ridica “gantera” de jos, ca sǎ spun așa … Dar atunci ȋmi dau seama cǎ existǎ un nivel al antrenamentului la care ȋncǎ nu am ajuns DAR la care pot ajunge cu rǎbdare și perseverențǎ folosind “greutǎți mai mici”.

Ceea ce a urmat a fost un impuls puternic de a cǎuta “gantǎra” cea mare și de a exersa direct cu ea doar cǎ dupǎ cȃteva tentative mi-am dat seama cǎ viața ȋmi oferǎ “gantǎrele” de dimensiunile potrivite ȋn fiecare moment doar sǎ am suficientǎ deschidere sǎ le accept ȋn felul ȋn care le primesc și de la cine le primesc.

Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi distribui rapid prietenilor folosind unul din canalele de mai jos.

Opinii

opinii