Stǎm și analizǎm o situație care s-a ȋntȃmplat și ȋncepem sǎ ne judecǎm, “aici aș fi putut sǎ fac altfel”, “aici aș ar fi ieșit mai bine dacǎ” și lista poate continua. Nu am intenția sǎ o lungesc, vreau sǎ ȋi dau un termen generic “aș fi putut mai mult” și derivația acestuia, ca proiecție fațǎ de celǎlalt “ar fi putut mai mult”. Judecata comportamentului și neacceptarea rezultatului pe scurt sunt ceea ce facem prin aceastǎ gȃndire.
Existǎ o zicalǎ popularǎ “ȋn urma rǎzboiului mulți viteji se aratǎ”. Aceastǎ descriere este foarte bunǎ ȋn cazul judecǎții de forma “aș fi putut mai mult”. Ceea ce facem este sǎ venim cu ȋnțelegerea dobȃnditǎ ȋn urma acelei experiențe și sǎ ne judecǎm felul ȋn care am acționat ȋnainte de a dobȃndi acea ȋnțelegere.
Reacționȃnd cum am reacționat și fǎcȃnd ceea ce am fǎcut am cǎpǎtat experiențǎ sǎ spun așa. Am ȋnțeles ceva la nivel experiențial. “Dacǎ fac asta iese ȋn felul acesta” ar fi descrierea corectǎ. Și acest tip de ȋnțelegere este experimentalǎ – am fost acolo am vǎzut cu ochii mei cǎ așa iese. Este dacǎ vreți o convingere spre deosebire de ȋnțelegerea teoreticǎ dobȃnditǎ prin informare: “mi s-a spus cǎ s-ar ȋntȃmpla așa” sau “am citi cǎ se va ȋntȃmpla așa”, daca care nu are și experiența directǎ care sǎ confirme “teoria”.
Acum revenind la judecatǎ, ȋntreprindem o acțiune fațǎ de care avem anumite așteptǎri dar rezultatele acțiunii noastre nu sunt conform așteptǎrilor. Și de aici ȋncepem cu judecata și ȋnvinuirea. Nu realizǎm totuși cǎ ne analizǎm comportamentul știind rezultatul final ȋn timp ce la momentul la care ȋntreprindeam acțiunea nu știam cǎ așa va ieși.
Ne proiectasem deja cateva așteptǎri și speram cǎ rezultatul va fi favorabil (suficient de favorabil ȋncȃt sǎ ȋl acceptǎm de bun, mulțumitor). Și de aici gǎsim argumentele prin care ne criticǎm “aș fi putut sǎ fac xxxxx acțiune ȋn loc de zzzzzz acțiune” este lightmotivul criticii noastre. Dacǎ am fi conștienți de faptul cǎ putem compara actiunea x cu actiunea z tocmai pentru cǎ știm rezultatul primei acțiuni am reuși totuși sǎ transformǎm aceastǎ criticǎ și judecatǎ ȋn ceva constructiv.
Constructiv sau destructiv ține doar de modul ȋn care folosim instrumentul, nu instrumentul ȋn sine. Ca atare existǎ și un mod de a transforma aceasta automutilare gratuitǎ ȋn ceva constructiv evoluției noastre.
Ȋnceputul acestei alchimii implicǎ acceptarea rezultatului așa cum este și a metodei folosite pentru a-l obține ca fiind cea ma bunǎ actiune pe care am putut-o face ȋn acel moment. Din acest punct putem folosi analiza și sǎ o transformǎm ȋn ceva de genul “ok acest tip de acțiune/gȃndire nu servește scopului. Dacǎ vreau sǎ obțin acest rezultat data viitoare voi folosi aceastǎ abordare și vedem ce se ȋntȃmplǎ.”.
Aceastǎ schimbare a prismei prin care privim ne permite sǎ folosim analiza acțiunilor noastre pentru a evolua și a ne ȋnțelege pe noi ȋnșine mai bine ȋn loc de a o folosi pentru automutilare emoționalo-mentalǎ.
Capacitatea de a raționa și de a trage concluzii referitoare la acțiunea ȋntreprinsǎ și rezultatele obținute este ceva specific mentalului nostru, dar ține de noi cum alegem sǎ folosim aceastǎ capacitate pe care o avem.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!