” Mi-ar plǎcea sǎ ȋmi fie mai bine dar parcǎ nu știu ce sǎ zic, ȋmi e cǎlduț acum și de ce sǎ depun atȃt efort, poate nu ȋmi place ce voi gǎsi…”
“Ai și tu dreptate ȋn ceea ce spui dar na, merge și cum fac eu, mai greu dar merge…”
Am vorbit ȋn File din manual – schimbare sau transformare despre diferența dintre schimbare și transformare. Am menționat ȋn Eu sau Noi despre moduri de a realiza o schimbare.
Haideți acum sǎ vorbim despre ce ne motiveazǎ cu adevǎrat pentru a ne schimba. Ne dorim cu adevǎrat sǎ ne schimbǎm sau folosim noțiunea de schimbare ca o scuzǎ pentru a evita munca, pentru a evita cu adevǎrat sǎ ne schimbǎm pe noi ȋnșine?
Dacǎ vǎ ȋntrebați cum se poate folosi schimarea ca o scuzǎ pentru a evita sǎ ne schimbǎm, rǎspunsul este foarte simplu: creǎm mental un ritual, un program ȋn N pași, un algoritm pe care considerǎm cǎ dacǎ ȋl urmǎm vom ajuge la rezultat. Dar investim atǎt de mult timp ȋn elaborarea și organizarea lui ȋncȃt nu ne mai rǎmȃne timp și pentru a-l pune ȋn practicǎ. Iar cȃnd se ȋntȃmplǎ sǎ ȋl punem ȋn practicǎ, o facem doar formal fǎrǎ a simți ceva, fǎrǎ a interacționa cu adevǎrat cu noi ȋnșine.
Cum spunea pǎrintele Arsenie Papacioc, referindu-se la programul de rugǎciune: “tipic tipic și la inimǎ nimic”. Cam așa se ȋntȃmplǎ și cu programele prestabilite de “schimbare”.
Un fel de plan, de ceva, un schelet al schimbǎrii, cel puțin pentru ȋnceput este util dar sǎ nu fie unul prea ferm șȋ foarte important sǎ fie dezvoltat și personalizat pentru nevoile tale reale. Și ar fi recomandat ca la ȋnceput sǎ lucrezi cu cineva care a parcurs acest drum pe care vrei tu sǎ urmezi și care ȋți ȋnțelege nevoile și te poate ghida ȋn a construi un plan care chiar sǎ te ajute.
Spun cǎ este important sǎ fie dezvoltat ȋmpreunǎ cu cineva care a parcusr acest drum și nu singur pentru cǎ, cel puțin ȋn acest domeniu al dezvoltǎrii personale, sau al dezvoltǎrii de la personalitate singur nu vei face un program care sǎ te scoatǎ din zona de confort, care sǎ ȋți arate și sǎ te ajute sǎ ȋți vindeci ranile. Identitatea egoticǎ (personalitatea) nu va fi dispusǎ sǎ facǎ acest lucru. Vei ajunge sǎ ai un program super deștept structurat cu multe chestii preluate din cele mai noi studii psihologice dar nimic care sǎ ȋți provoace identitatea de sine, nimic care sǎ te scoatǎ din zona de cofort. Asta ȋn cel mai fericit caz, cǎ de multe ori de la nivelul personalitǎții, cel mai ușor este sǎ spui cǎ celǎlalt nu este compatibil și sǎ cauți pe alcineva cu care ești compatibil, și vei tot cǎuta …
Despre motivația schimbǎrii, se poate spune cǎ poți avea una interioarǎ sau una exterioarǎ, dar ȋn realitate motivația este formatǎ din ambele ȋn ponderi diferite.
Motivația interioarǎ este atunci cȃnd ȋți dai seamǎ cǎ ȋți faci singur rȃu și vrei sǎ adopți un alt fel de a fi astfel ȋncȃt sǎ nu ȋți mai faci rau conștient singur.
Motivația exterioarǎ este atunci cȃnd cineva vine și ȋți spune ce ar trebui sǎ faci ca sǎ ȋți fie bine, fǎrǎ a te face conștient de rǎul pe care ți-l faci singur prin felul tǎu curent de a fi.
Ȋn mod normal, pentru ca transformarea sǎ aiba loc, pentru ca acel comportament sǎ fie alchimizat, este nevoie sǎ vezi – ȋnțelegi rǎul pe care ți-l faci prin comportamentul tǎu și sǎ fii deschis pentru a-l schimba cu un altul care sǎ nu ȋți facǎ rau. Dar ca sǎ ȋl poți schimba cu adevǎrat, trebuie sǎ pui ȋn practicǎ alte cȃteva comportamente – moduri de a rǎspunde acelui tip de stimuli și sǎ vezi care din ele este cel care ți se potrivește.
Aici apare partea de motivație exterioarǎ, pentru cǎ de aceste noi moduri de a te comporta nu ești conștient și este nevoie sǎ le vezi undeva, sǎ ȋți spunǎ cineva despre ele, sau sǎ le citești. Ȋntr-un fel sau altul sǎ devii conștient cǎ se poate și altfel, nu doar cum fǎceai pȃnǎ acum.
Cȃnd vine vorba de informație, trǎim ȋntr-o perioadǎ ȋn care informația este accesibilǎ doar sǎ avem discernǎmȃnt ȋn ceea ce facem și acceptǎm.
Sunt cazuri ȋnsǎ cȃnd ne dorim schimbarea, nu prentru cǎ am ȋnțeles cu adevǎrat cȃt rǎu ne facem ci pentru cǎ, ȋn urma unor “negocieri” am ajuns la concluzia cǎ trebuie sǎ ne comportǎm ȋntr-un anume fel pentru ca lucrurile sǎ meargǎ ȋn continuare. Destul de uzual acest tip de motivație mai ales ȋn cadrul dinamicilor de cuplu/familie, parinte – copil și cȃte odatǎ terapeut – pacient.
Reprezintǎ cazul ȋn care cineva din exterior vine și ȋți spune ce ar trebui sǎ faci pentru cǎ acesta este felul ȋn care ȋnțelege el/ea cǎ ar trebui sǎ te porți, ca o soluție de-a gata oferitǎ pentru care tu nu trebuie sǎ faci nimic ci doar sǎ o folosești – aplici.
Ceea ce se ȋntȃmplǎ ȋn acest caz, deși existǎ o dozǎ de motivație interioarǎ, vrei sǎ fie bine pentru cǎ altfel nu acceptai termenii “negocierilor”, nu este suficient de puternicǎ pentru a ȋnțelege de ce trebuie sǎ ieși tu din zona ta de confort și sǎ depui tot acel efort la nivel interior ci doar la un nivel superficial conceptualizat. Și atunci are loc o schimbare de comportament și nu o alchimizare a acestuia.
Sunt situații cȃnd, schimbarea fiind impusǎ pentru un aparent bine colectiv, odatǎ efectuatǎ creazǎ frustrare și mai multǎ neliniște ȋn interior, motiv pentru care problema pe care voiai/voiați sǎ o rezolvați este vie și persistentǎ chiar dacǎ au avut loc destule “negocieri”.
Soluția fiabilǎ și realǎ este alchimizarea comportamentelor prin evoluția conștiinței, chiar dacǎ aceasta implicǎ mai multe schimbǎri decȃt pǎreau sǎ fie la ȋnceput, rezultatul final va merita efortul, pentru cǎ la final te vei descoperi pe tine așa cum ești și vei ști ceea ce ȋți dorești și cum ȋți dorești cu adevǎrat sǎ obții acele lucruri. Vei fi tu ȋnsuți/ȋnsǎți ȋn armonie cu ceea ce este ȋn pace și conexiune cu sursa.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!