De ce cȃnd mӑ ȋndrӑgostesc de cineva se ajunge la durere?
De ce, dintre toți, persoana cu care vreau sӑ fiu și cu care ȋmi doresc sӑ ne bucurӑm de viațӑ ȋmpreunӑ sӑ fie cea de la care ajung sӑ primesc cele mai multe castane?
De ce cȃnd permit cuiva sӑ se apropie de mine se lasӑ cu castane?
Am ȋnceput cu aceste ȋntrebӑri deoarece mӑcar odatӑ ni le-am pus. Ne-am fi dorit sӑ fie altfel dar nu a fost așa. Și am dat vina pe soartӑ, pe celӑlalt, pe un fel de divinitate sau orice alceva exterior nouӑ.
Dar am fost noi sinceri cu noi ȋn acele momente? Am fost cu adevӑrat conștienți de emoțiile noastre și de mesajul lor sau le-am transformat ȋn ceva indezirabil. Ne-am dorit sӑ scӑpӑm de ele cat mai repede și sӑ se rezolve situația cȃt mai ușor cu putințӑ.
Haideți sӑ analizӑm aceastӑ experiențӑ dintr-o perspectivӑ mai detașatӑ de melodrama personalitӑții.
Natura personalitӑții este protectoare. Protectoare fațӑ de sine, fațӑ de percepția pe care o are fațӑ de sine. Protectoare fațӑ de rӑnile pe baza cӑrora s-a format. Ȋn esențӑ reprezintӑ un mecanism de supraviețuire și adaptare. Un mod de a evita sӑ mai retrӑim asemenea experiențe.
De la nivelul personalitӑții nu existӑ nici cea mai micӑ intenție de deschidere cӑtre aceste tipuri de experiențe, de a-și arӑta vulnerabilitatea ȋn fața cuiva știind cӑ acele rӑni vor fi declanșate.
De aceea existӑ granițele personale. J Pentru ca anumite rӑni sӑ nu fie declanșate. Am prezentat cȃteva aspecte ale granițelor personale ȋn Eu sau Noi dar am intenția de a extinde natura granițelor personale și de a le prezenta ca ceea ce sunt. Un mod natural și firesc de a te proteja de reexperimentarea anumitor trairi considerate “neplӑcute”.
Dacӑ ȋncepem sӑ lucrӑm cu noi și sӑ integrӑm aspectele personalitӑții noastre ajungem sӑ conștientizӑm limitӑrile granițelor personale și ȋn timp gasim ȋn noi puterea de a trece dincolo de ele. Pȃnӑ atunci granițele personale sunt un lucru constructiv.
Cȃnd interacționezi cu “mulțimea” existӑ bariera granițelor personale peste care nu trece nimeni. Chiar și cei care spun cӑ nu au granițe personale, de fapt ei au. People pleasing sau mama tuturor raniților este o granițӑ personalӑ. Un mod de a gestiona anumite situații astfel ȋncȃt sӑ nu ajungi la a reexperimenta durerea. Despre natura durerii și mesajul ei am vorbit ȋn File din manual – durerea și suferința.
Cȃnd interacționezi cu cineva și toate sunt bune și frumoase pentru cӑ fiecare ȋși ține de granițele personale se creazӑ sentimentul de ȋncredere.
Doar cӑ ȋncrederea formatӑ pe baza granițelor personale nu funcționeazӑ la fel dacӑ o parte din ele sunt date jos. Renunțarea la granițele personale este muncӑ ȋn echipӑ.
Personalitatea este bazatӑ pe conceptul de eu si voi – de separare. Iubirea este o stare de conștiințӑ ȋn care nu existӑ separare la nivel subtil. Dar pȃnӑ la iubire, de regulӑ se trece prin ȋndrӑgostealӑ. Acel sentiment de compatibilitate, de apartenențӑ pe baza anumitor criterii mental – emoționale.
Cȃnd apare ȋndrӑgosteala – conștiința unitӑții și a apartenenței ȋncepe sӑ se dezvolte și personalitatea este scoasӑ din joc, pentru moment granițele personale dispar de asemenea.
Doar cӑ aceastӑ conștiințӑ a unitӑții fiind declanșatӑ din exerior nu este stabilӑ și personalitatea ȋncepe sӑ aparӑ și constați cӑ granițele personale sunt flagrant ȋncӑlcate. De fapt și de drept datoritӑ dizolvӑrii personalitӑții și a mecanismelor de evitare a decalnșӑrii rӑnilor și pentru cӑ partenerul/partenera ȋși are propriile rӑni, unul dintre cei doi va declanșa o ranӑ la celӑlalt care la rȃndu-i prin reacția lui poate declanșa o ranӑ la celӑlalt. Și uite așa apare ȋn sublimӑ mӑreție aspectul defensiv al personalitӑții, care se va manifesta fie prin agresivitate fie prin retragere.
Motivul pentru care tocmai cei apropiați te rӑnesc este cӑ sunt singurii care pot trece de personalitate și sӑ ajungӑ la acele pӑrți din tine.
Adevӑrul este cӑ fiecare din noi ȋși are rӑnile lui, și cȃnd intrӑm ȋntr-o relație sentimentul de apartenențӑ, de acceptare și ȋncredere sunt ȋn timp ȋnlocuite de mecanismele de apӑrare ale personalitӑții, adaptate la situația actualӑ.
Aș putea sӑ spun cӑ ȋndrӑgosteala și iubirea simțite la ȋnceputul relației – conștiința ființei este ȋnlocuitӑ de conștiința personalitӑții treptat, cu fiecare ranӑ declanșatӑ ȋnconștient de partener atȃt timp cȃt cei doi nu sunt dispusi ca și ȋntreg sӑ gӑseascӑ modalitӑți de a vindeca aceste rӑni.
Conștiința personalitӑții este important sӑ fie integratӑ ȋn conștiința ființei, fie individual fie de cӑtre noi – echipӑ.
Modul eficient de integrare al conștiinței personalitӑții ȋn conștiința ființei este cel individual. Pentru cӑ atunci ai motivația autenticӑ de a te schimba. Ȋți dorești sӑ te schimbi pentru cӑ vrei sӑ-ți fie bine.
Dacӑ ȋți dorești sӑ te schimbi pentru ca sӑ ne fie bine, se poate simți ca un sacrificiu, ca ceva pentru care trebuie sӑ fii rasplatit/rasplӑtitӑ și atunci sӑ nu ai motivația de a merge pȃnӑ la capӑt.
Oricare motivație ar fi, totuși, important este sӑ existe una sincerӑ și sӑ fii dispus sӑ lucrezi ȋn primul rȃnd cu tine și apoi pe mӑsurӑ ce ajungi la rezultate sӑ vezi cum pot fi ele integrate ȋn relație.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!