Încă din copilărie am iubit la nebunie poveștile cu zâne și cu vrăjitoare. Mereu m-a fascinat magia și înțelepciunea acestor ființe minunate care reușeau să explice și să rezolve situațiile de criză și să salveze mereu momentul.
Evident că apăreau în povești și vrăjitori răi și care nu urmăreau decât să câștige necinstit și să îi saboteze pe ceilalți din jur. Înă nu mi-a luat mult să-mi dau seama că așa este și la oamenii fără puteri magice..ba chiar mai rău pentru că în lumea Magiei responsabilitatea puterilor este luată în serios și asumată.
Poveștile mi-au umplut viața și mi-au dezvoltat imaginația.
Acum în prag de sărbători vreau să vă spun o poveste frumoasă, legenda mea favorită legată de împodobirea bradului.
Era o dată ca niciodată o pădure magică. În ea trăiau în bună înțelegere frumoasele zâne ale pădurii, elfii cei jucăuși, spiridușii cei obraznici și poznași. La marginea pădurii, într-o căsuță mică mică din lemn, trăia un mare și bun vrăjitor. Era mai bătrân decăt marea și mai alb decăt zăpada. Batrănul vrăjitor se numea Merlin și avea grijă de toate vietățile și spiritele care locuiau în pădure.
În pădurea noastră era mereu vară și soare și cald și zânele zburdau cât era ziua de lungă și se jucau.
Intr-o zi frumoasă scăldată în raze calde toate ființele magice au decis să organizeze o petrecere mare, unde să invite pe toată lumea. S-au strâns cu toții in curtea lui Merlin, au adus nectarul florilor și apă proaspătă și s-au așezat la masă. În timp ce se ospătau de zor..un nor negru s-a lăsat peste pădure și un friiig de le dârdâiau dinții in gură.
Vrăjitoarea cea rea Maura a coborât de pe dragonul ei și i-a certat că nu au chemat-o și pe ea la petrecere și pentru asta le-a trimis iarna eternă.
Au rugat-o cu toții să nu facă așa ceva dar ea nu s-a lăsat induplecată. Degeaba a încercat Merlin să rupă vraja dar era prea puternică și avea nevoie de mai mult timp pentru a o alunga. Dar vai… spiridușii padurii și zânele și elfii nu rezistau la frig și începeau să se stingă.
Merlin ca să-i salveze a dat fuga în pădure și a tăiat un brad mare și stufos și l-a adus în casă. A pus în el cutiuțe colorate și dulciuri și turtă dulce și clopoței..pentru fiecare spiriduș și zână câte un clopoțel și o căsuță de turtă dulce.
A deschis ușa și i-a chemat pe toți în casă la căldură. Au venit repede repede și și-au găsit locul in brad și au început să strălucească de fericire.
Și uite-așa s-a născut bradul impodobit iar sărbatoarea aceast a vieții și a soarelui se numeste Yule.
Merlin a reușit să rupă vraja exact de solsițiu și Soarele de bucurie a început să încălzească și mai tare pământul și ușor ușor ziua a început să crească și totul să revină la normal.
Magia trăiește în noi și noi suntem cei care alegem ce vrem să se întămple cu viața noastră. Sărbatorile nu ar avea nicio importanță dacă noi nu am crede în ele.
Depinde de voi dacă vreți să faceți din ceea ce trăiți o poveste frumoasă cu final fericit sau dacă vreți să vă lăsați pradă nefericirii.
Sper că v-a plăcut povestea și cu lumină in ochi și in suflet vă pregătiți să chemați magia în casele voastre și să îi permiteți să vă lumineze bradul și viața.
Ne citim în curând dragii mei. Între timp stați aproape de noi și nu uitați să priviți InOglinda din când în când.
Sărbători magice să aveți alături de cei dragi!