Acum ceva timp ȋntr-o discuție despre reiki am primit un sfat: “mergi la origini”. Bine sfatul era dat de un maestru de qi gong care considera cǎ reiki este de fapt forma japonezǎ a acestei practici, pe care Usui a copiat-o și adaptat-o ȋn felul lui. Ȋncerca sǎ mǎ convingǎ sǎ nu ȋmi mai bat capul cu reiki și sǎ mǎ concentrez numai pe qi gong. Sincer sǎ fiu nu am intenția de a pune semnul egal ȋntre reiki și qi gong, nici sǎ spun cǎ se exclud una pe cealaltǎ doar pentru faptul cǎ au elemente comune. Departe de mine intenția de a spune cǎ reiki sau qi gong ar fi mai bun. Fiecare reprezintǎ o cale și o unealtǎ pe care o folosești atat timp cȃt consideri de cuviințǎ.
Dar sfatul mi s-a pǎrut ȋnțelept. Mergi la origini! Prima datǎ m-am gandit al entitǎțile de luminǎ – ȋngeri, generic spus, care vin ȋn ajutor și “raspund” la simboluri. Sau energiile pe care aceste simboluri le aduc. Aceasta mi s-a pǎrut originea atunci. Apoi ascultȃndu-l pe pǎrintele Arsenie Papacioc cȃnd spunea cǎ dacǎ te duci la Dumnezeu esti mare cȃt el și dacǎ vine el la tine este mic cȃt tine am ȋnceput sǎ ȋmi reevaluez ideea despre aceastǎ origine a reiki. Ȋn practica monahalǎ creștinǎ existǎ “postul negru” de 1 zi, de 3 zile, de 7 zile, de 13 zile, de 21 de zile și de 44 de zile. Sper cǎ mi le-am amintit pe toate J
Și aceasta mi-a atras atenția deoarece originile reiki, cel puțin așa cum sunt prezentate, nu sunt istoric și nu insist musai sǎ confirm sau sǎ infirm acest lucru prin “studiu personal”, sunt legate de Usui care vrȃnd sǎ ȋnțeleagǎ cum se face, și avȃnd cunoașterea teoreticǎ a petrecut 21 de zile ȋntr-o peșterǎ meditȃnd cu intenția de a ȋnțelege cum se poate face ȋn practicǎ. Abia ȋn a 21 zi a vǎzut o luminǎ și simbolurile. Atunci i-a fost explicat ce și cum și astfel a ajuns sǎ punǎ bazele a ceea ce a numit REIKI.
Adevǎrat vorbim de post negru și nu de meditație. Dar cine gȃndește acest lucru este puțin ignorant ȋn ceea ce privește practica postului ȋn creștinism. Sintagma corectǎ este “post și rugǎciune” și de regulǎ aceste posturi negre lungi sunt fǎcute cu un scop anume.
Tot ȋn creștinism suntem ȋnvǎțați cǎ de fiecare datǎ cȃnd trecem de un prag din acesta de post negru trecep peste un nivel demonic. Dar asta cumva reformulat nu ar ȋnsemna cǎ ne apropiem noi de Dumnezeu? Cǎ facem un pas spre a fi ca el?
Ȋn cartea Pelerinul rus, unul dintre cǎlugǎri ȋl sfǎtuiește pe pelerin sǎ se spovedeascǎ spunȃnd cǎ nu are suficientǎ credințǎ deoare dacǎ ar fi avut rugǎciunea i-ar fi fost de ajuns. Ȋn cartea Arta Rugǎciunii Teofan Zǎvorȃtul vorbește despre rugǎciune ca o stare nu o acțiunie. Acea stare de comuniune cu Dumnezeu despre care cǎlugǎrul considera cǎ este suficientǎ pentru a ține de foame, sete și somn este ceva dincolo de dimensiunea fizicǎ și care depǎșește nivelul limitat al personalitǎții.
Acum revenind la meditație, sunt multe definiții și multe practici, de la cele care se bazeazǎ pe vizualizǎri pȃnǎ la cere care folosesc tehnici respiratorii fiecare ȋn felul ei servește unui scop anume. Nu am intenția de a vorbi de acele exerciții – meditații care servesc ca practicǎ pentru dezvoltarea numitor abilitǎți ci vreau sǎ mǎ refer la acele meditații care sunt cumva asemǎnǎtoare cu practica postului și a rugǎciunii – permit celui care le practicǎ sǎ reziste perioade lungi fǎrǎ mancare.
Cu acestea ȋn minte am ȋnceput sǎ mǎ gandesc la reiki de dincolo de reiki. La ideea de evoluție a noastrǎ folosind acest sistem, aceastǎ unealtǎ și primul gȃnd a fost acel sfat “mergi la origini!”. Origini? Adicǎ la dorința de a ȋnțelege cu funcționeazǎ partea de vindecare, pe care a avut-o Usui și la meditația de 21 de zile care i-a permis sǎ ajungǎ la ȋnțelegerea a ceea ce el a numit reiki. Aceasta este ȋn mintea mea ȋnceputul. Nevoia și unealta prin care sǎ obții acel ceva …
Și nu atȃt de mult ideea de a rezista fǎrǎ mȃncare gǎsind o soluție de a faulta ci mai degrabǎ dezvoltarea și pǎstrarea stǎrii de conștiințǎ, de trǎire interioarǎ care sǎ permitǎ aceastǎ exprimare (21 de zile fǎrǎ mancare) ȋntr-un mod natural, firesc … Este adevǎrat cǎ aceastǎ stare nu poate apǎrea de la sine ci necesitǎ exersare. Necesitǎ ȋnțelegere, conștientizare și practicǎ.
Este foarte ușor sǎ vorbim despre reiki limitȃndu-l doar la simboluri, chackre, meridiane și atȃt dar cred cǎ de la un anumit nivel ar trebui sǎ ȋncepem sǎ ne observǎm pe noi și sǎ ne cunoaștem pe noi ȋnșine dincolo de rolul de maestru/practicant reiki.
Ȋn ȋncheiere ȋmi vine ȋn minte pasajul din biblie ȋn care ucenicii neputȃnd sǎ facǎ vindecarea – exorcizarea merg la Iisus și ii cer ajutorul. Apoi Iisus le explicǎ ca acel tip de demon se poate scoate doar prin post și rugǎciune.
Adicǎ prin practicǎ personalǎ. Prin evoluția ta și prin relația ta directǎ și personalǎ cu Sursa. Degeaba bagi dai ko mio, dai ko mio dar trairea ta nu este aceea a echilibrului, a armoniei, a iubirii, compasiunii – a conexiunii cu sursa. Chiar și natura și tipul energiei se schimbǎ dacǎ te raportezi la simboluri ca fiind conectate la sursa și prin ele primești din sursǎ decȃt dacǎ te raportezi la simbol ca fiind ceva indivitual care are ȋn sindea lui puterea …
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!