Relațiile sunt din ce în ce mai greu de gestionat in zilele noastre și ne este din ce în ce mai greu să ne apropiem de oameni și să îi ținem alături de noi. Spunem că le oferim iubire și totuși relațiile nu merg..Spunem că le oferim înțelegere și totuși relațiile nu merg..Spunem că le oferim suport necondiționat și totuși relațiile nu merg..
Dar oare chiar oferim noi toate aceste lucruri sau de fapt așteptăm de la ceilalți să reacționeze in virtutea a ceea ce credem noi că oferim sau că merităm să primim?
Am spus că o să vorbim despre mult blamatele atașamente emoționale.
În primul rând să vedem ce sunt de fapt aceste atașamente și de ce toată lumea spune ca trebuie să scăpăm de ele.
Aș vrea să lămurim un lucru chiar de la început. Atașamentele NU sunt iubire. Când spun despre cineva că are un atașament emoțional față de X, asta nu înseamnă că persoana în cauză îl iubește pe X ci că se agață de el ca să-și satisfacă niște nevoi.
Iubirea este ceva pozitiv, ceva care te umple, ceva care începe în tine și se revarsă spre cei din jurul tău. Iubirea adevărată nu așteaptă nimic în schimb. Ea pur și simplu se întâmplă.
Pe de altă parte, atașamentele emoționale sunt ceva nociv, care ne consumă și care din păcate pentru noi sunt ca niște găuri negre- aceste lipsuri pe care încercăm să le acoperim nu se vor umple niciodată.
Să nu confundăm însă nevoia cu lipsa. Nevoia este ceva bun, este ceva care ne stimulează să gasim soluții, să fim productivi, să fim atractivi. Nevoia presupune acțiune din partea noastră.
Lipsa aduce in prim plan insă multe probleme, cum ar fi, externalizarea problemei și a soluției, instaurarea unui comportament victimal. Se instaurează din disperare și tot din ea se și hrănește. Foamea de atenție nu poate sa fie nici cum potolită și persoana o să vrea mai mult și mai mult.
De ce nu merg totuși relațiile? Pentru că nu prea avem ce să oferim…În noi se află lipsa și nu nevoia, și atunci proiectăm toată problema pe partener și tot de la el așteptăm și soluția. Cu ce să venim noi in relație când noi nu avem nimic? Doar o gaura neagră care nu se umple.
Singura soluție la această problemă este întâi să conștientizezi că o ai. Apoi, să începi să te iubești pe tine și să ai încredere în ceea ce ești și în ceea ce faci.
Atașamentele se creează referitor la obiecte, la senzații, la oameni și sentimente. Aceste dependențe însă ne țin pe loc și din cauza lor nici nu putem să avem relațiile pe care ni le dorim.
Atașamentele sunt ceva egoist. Ceva care se referă strict la persoana mea și la lipsurile mele. Aceste atașamente nu includ și lipsurile persoanei de lângă noi pentru că oricum nu avem cu ce să le umplem.
Calea spre evoluția spirituală și nu numai, presupune renunțarea la aceste atașamente și găsirea iubirii și a rezolvărilor în interiorul nostru.
Despre cum putem să renunțăm la aceste atașamente și cum putem să ne găsim echilibrul in noi o să vorbim data viitoare. Între timp stați aproape de noi și nu uitați să priviți InOglinda din când în când.