Ființa și manualul de instrucțiuni sau dinamica constient – inconștient – subconștient – supraconștient …
Ceea ce facem cȃnd suntem copii este să ȋi urmărim pe adulți cum se comportă și să ȋncercăm să facem și noi ca ei. Nu avem foarte clar definite conceptele de „bine” și „rau” drept urmare cand vedem un adult că se comprtă ȋntr-un anume fel, obținȃnd ceva similar cu ceea ce ne dorim și noi să obținem preluăm acel tip de comportament și ȋl adaptăm la nevoia noastra.
Să fim sinceri cu noi, tot jocul acesta al preluării comportamentului ȋl facem pentru că vrem ceva, pentru ca avem nevoie de ceva, și nu reușim să obținem acel ceva altfel. Pe scurt ȋnvățăm să ne exprimăm o nevoie ȋntr-un mod acceptat de adulți și care ne permite să obținem acel ceva …
Doar că adultul percepe lucrurile ȋntr-un fel și copilul ȋn alt fel, motiv pentru care de cele mai multe ori copilul trebuie să renunțe la anumite obiceiuri, moduri de a cere ceva, sau să le schimbe ȋn funcție de situație. Mai apare cazul ȋn care copilul nu este conștient de adevarata lui nevoie iar adultul nu ȋi validează nevoia surogat prin care ȋncearcă să primească atenția dorită.
Ȋn momentul invalidării nevoii, se formează la nivelul percepției copilului o separare care pune bazele subconștientului. Se formează percepția de bun și rau pe baza raspunsului pe care ȋl primește de la adult. Este un mecanism de autoevaluare pe care ȋl facem cu toții cȃnd suntem mici. Doar că rămȃn anumite nevoi pentru care copilul nu găsește un comportament acceptabil de la adult, și pentru care adultul nu este capabil să ȋi arate un comportament acceptat, poate pentru că nici el nu știe unu …
Din această dinamică a validării, invalidării nevoilor, la nivelul percepției copilului se formează conștientul ca fiind acele acțiuni, nevoi ale căror exprimări au fost validate și subconștientul ca fiind acele acțiuni, nevoi ale căror exprimări nu au fost validate de adulți și care cand apar trebuie să le ascunzi, să te lupți cu ele …
Inconștientul se formează din acele acțiuni motorii repetitive, care devin cursive de la un anumit nivel al repetării, cum ar fi scrisul, cititul, mersul pe bicicleta etc. Necesită un anumit nivel de atenție și concentrare la ȋnceput dar ȋn timp se formează obișnuința acțiunii.
Supraconștientul, așa cum folosesc eu termenul acesta este echivalent cu fiinta sau copilul despre care vorbeam mai sus. Ma refer la acel ceva, care odata ajuns ȋn corpul fizic știe ce nevoi are chiar daca nu știe și cum să le exprime, sau mai corect ar fi nu știe un mod valid de a le exprima …
Astfel ȋn primii ani de existență ȋn corpul fizic ființa formează acest „manual de instrucțiuni” după care ȋncepe să funcționeze, de cele mai multe ori, din inerție.
De multe ori, ȋn ceea ce se cheamă evoluție spirituală, dezvoltare personală, sau orice alt nume ar lua acest proces se vorbește despre subconștient și despre practici, tehnici, mecanisme prin care să ȋl antrenezi, controlezi, formezi ȋntr-așa fel ȋncȃt sȃ te asculte pe tine. Și de aici ȋntreaga luptă cu tine, obsesia compulsivă de perfecționare.
Doar că această nevoie compulsivă de perfecționare, de evoluție, creștere nu face decȃt să adȃncească și mai tare separarea aceasta ȋntre conștient – partea buna din noi și subconștient – partea rea din noi. Separare datorată neacceptării. Subconștientul, ca și conștientul sunt fațete, aspecte ale ființei, aspecte care pot fi integrate prin acceptare și ȋntelegere, nu negare și ȋmpotrivire.
Despre nevoi si modularea lor voi vorbi ȋntr-un articol dedicat, acum vreau să revin la manualul de instrucțiuni și la cel care ȋl ȋntocmește. Ȋntrebarea se pune, ȋn momentul „adaugării” ȋn acest manual, adica ȋn momentul ȋn care credem că acel lucru se face așa sau nu se poate face așa, această convingere este definitivă sau temporară. Care sunt circumstanțele ȋn care am stabilit acest lucru? Odată schimbate circumstanțele convingerea mai este adevarată, sau este doar ceva limitativ? Se poate modifica cumva aceasta convingere (instrucțiune) sau extinde ținȃnd cont de situația curentă, care are mici variații față de prima dată cȃnd a fost adaptată convingerea?
Acestea sunt adevăratele provocări cand vine vorba de lucrul cu subconștientul, și cu umbra din noi. Să ne dăm silința să ȋntelegem motivele pentru care le-am creat, și odata asumată responsăbilitatea propriei creații să vedem cum putem să creăm, de data aceasta conștient ceva constructiv pentru noi.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!