Orgoliul, sau manifestarea ego-ul este de foarte multe ori considerat ceva de prost gust. Un semn de inferioriatate, al lipsei de educație, al lipsei de cultură și lista poate continua.
Realitatea nu este atȃt de simplă sau tranșantă. Și de foarte multe ori cȃnd se vorbește de orgoliu se vorbește doar de un aspect al orgoliului, orgoliul pe pozitiv, să ȋl numesc așa, acea formă de manifestare ȋn care EUL este mare și tare. Haideți să numim această manifestare mȃndria.
Mai există și un aspect al orgoliului, orgoliul pe negativ, ȋn care EUL este unul mic și neputincios. Haideți să numim această manifestare deznădejdea.
Acest măreț ego, despre care s-au scris atatea tratate, și la adresa căruia s-au declarat atȃtea războaie nemiloase, considerat fiind dușmanul principal ȋn multe școli ezoterice, reprezintă ȋntreg manualul de intrucțiuni despre care am vorbit ȋn FIINȚA ȘI MANUALUL DE INSTRUCȚIUNI. Este format dintr-un set de identificări cu aspecte și comportamente menite să asigure supraviețuirea ȋn sutiații catalogate la acel moment prin prisma cunoașterii și ȋntelegerii prezente ȋn acel moment ca fiind critice.
Ca și tipare comportamentale cȃnd vorbim de orgoliu, atȃt cel pe pozitiv cȃt și cel pe negativ sunt centrate pe un faptuitor.
Acum ȋn cazul mȃndriei (orgoliul pe pozitiv) vorbim de un faptuitor capabil, un eu care poate face și care are rezultate, ȋn timp ce ȋn cazul deznădejdii (orgoliul pe negativ) vorbim de un faptuitor incapabil, un eu care din anumite motive nu poate face.
A lupta contra egoului, așa cum suntem ȋnvățați, aduce o și mai mare ruptură ȋntre noi și creația noastra, ca să spun așa. Voi detalia.
Manualul de instrucțiuni nu ȋl creăm de slabi, de inculți sau pentru că nu avem alceva de făcut cu timpul nostru. Este o nevoie a noastră de a supraviețui ȋntr-un mediu despre care ȋncă nu am aflat că ne este prieten. Sau nu am gasit ȋncă soluția de a-l transforma ȋn prieten. Așa că ne adaptăm, supraviețuim …
Și dintr-o dată ni se spune că na nu mai merge cu orgoliul și că ar trebui să devenim „spirituali”, „credinciosi”, „evlaviosi” sau ce alte cuvinte mai scot din dicționar, dar cȃnd vine vorba de partea ȋn care ar trebui să ni se explice ce și cum pentru a face trecerea, aici de cele mai multe ori ni se spune „lupta cu pornirile tale ce e așa de greu”.
Și aici ruptura se conturează și mai tare. Este ca și cum ai ȋncerca să ȋncălzești mȃncare ȋntr-un vas poziționat pe un cub de gheață, suflȃnd ȋn vasul cu mȃncare. Ȋn anumite condiții, cȃnd sufli suficient de puternic și cubul de gheață este de dimenșiuni mici ai șansa să nu se răcească prea mult. De ȋncălzit nu discutăm.
Același lucru se ȋntamplă și cȃnd ȋncercăm să schimbăm un comportament sau atitudine doar prin puterea voinței, de la nivel mental. Am vorbit despre acest aspect ȋn FILE DIN MANUAL – SCHIMBARE SAU TRANSFORMARE.
Acum revenind la orgoliu, dacă ȋncercăm să nu mai fim orgolioși, apăi este tot un eu care face ceva. Vorbim tot de un faptuitor, un alt aspect, un element din manualul de instrucțiuni.
Să citez un calugar ortodox foarte drag mie „e smerit mȃndruțul”. Cam așa se ȋntȃmplă ȋn realitate. Identitatea egotică, centrată pe EU se dezvoltă, devine spirtualizată.
Orgoliul se dizolvă odată cu sentimentul de separare. Atȃt timp cȃt există un faptuitor, există și orgoliul faptuitorului, mai subtil sau mai puțin subtil.
Dizolvarea orgoliului se face prin dezvoltarea conștiinței și conștientizarea conexiunii cu sursa și cu tot ceea ce se manifetă. Este, ca să spun așa, un alt fel de a fi. Un alt mod de a te percepe pe tine, pe cei din jur, mediul din jurul tău și pe dumnezeu. Un mod ȋn care toate au rosul lor, toate sunt prietenoase, toate sunt ȋnterconectate. Este vorba de a fi de la nivelul ființei.
Fie ești prins la nivel personal, și atunci orgoliul se manifestă, fie ești la nivelul ființei unde orgoliul nu mai are nici o importanță nemaiexistȃnd un faptuitor.
Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!