File din manual – durerea și suferința

durere-suferintaCȃnd am vorbit despre manualul de instrucțiuni și despre modul cum a fost creat, spuneam că găsim moduri valide prin care să ne exprimăm nevoile. Doar că, neștiind exact ce și cum ajungem să credem că o acțiune surogat este adevărata noastră nevoie. Și aici apare identificarea. Identificarea cu cel care are nevoia nesatisfăcută, identificarea cu cel care caută și tot  caută să ȋși satisfacă nevoia și nu găsește modul satisfăcător.

Poza alăturată ilustrează foarte bine acest tip de gandire – comportament.

nevoi-surogat

Și tot alergȃnd și experimentȃnd noi moduri de a exprima acea dorință, nevoie a ta și negăsind-o pe cea potrivită se ȋntȃmplă că apare durerea, sub o formă sau alta.

Prin durere mă refer la acea senzație de stors pe care corpul epuizat o transmite.

Cȃnd vine vorba de corpul fizic vorbim de dureri musculare, de articulatii, febra musculara etc. Pentru aceste tipuri de mesaje avem cumva o instrucțiune prin manual, mai spartană sau mai puțin spartană. Acum dacă continuăm apare suferința pe corpul fizic, o boală, o rană … De la prea mult alcool ficatul ȋntȃi dă semne de durere – senzatia de durere (nu știu exact cum se manifestă) apoi dă semne de suferință – o boală, nu ȋntru ȋn partea de medicină. Vreau doar să punctez diferența. OK, nu știam că alcoolul e nasol și strică ficatul, ficatul a dat semne. De aici ȋi alegerea noastră ce facem, prelungim și transformăm ȋn suferință sau ne oprim din abuz …

Acestea fiind spuse vreau să fac diferența ȋntre durere și suferință. Durerea este un mesaj, ceva nu este ok. Dacă alegem să ignorăm mesajul, adică prelungim durerea, apare suferința. Apare un mesager mai puternic cu um mesaj mai ferm.

Cȃnd vine vorba de celelalte corpuri, lucrurile sunt mai subtile, pentru că de multe ori adulții din copilăria noastră nu știau nici ei de ele și cum se folosesc, deci nici noi nu știm …

Cȃnd vine vorba de corpul emoțional, aici durerea și suferința sunt amplificate și de puțina cunoaștere a ceea ce se ȋntȃmplă, a faptului că de regulă nu vrem să simțim și atunci nu suntem nici ȋn contact cu ceea ce este acolo,  de faptul că sunt emoții pe care le confundăm foarte ușor etc.

Dar pe scurt aceeași regulă se aplică ca și la corpul fizic … cȃnd apare un dezechilibru care se manifestă prin durere ceva nu e ok acolo. Doar că nu suntem ȋnvățați cum și ce sunt emoțiile și atunci este mult mai greu să identificăm cauza.

Și dacă din necunoaștere continuăm apare suferința, ca un mesager mai puternic care să ne amintească că ceea ce facem nu este ok.

Se poate scrie cȃte un articol pentru fiecare aspect experimentat și cum se ajunge de la suferință la durere și inapoi la pace. Vreau acum să analizăm generic ideea de durere și ideea de suferință.

Ȋnvățătura creștină ne spune că suferința este mȃntuitoare, ȋnvățătura budistă ne spune că durerea este inevitabilă dar suferința este o alegere. Textele vedice au diferite forme de a exprima aceste mesaje folosind metafore și comparații.

Pe scurt cȃnd ne identificăm cu un aspect al nostru complet, atunci ca semn al efortului depus și al solicitării apare durerea. Și dacă alegem să continuăm atunci asta este, noul mesager – suferința apare.

La fel ca și durerea este un mesager, care ȋncearcă să ȋți spună că metodele prin care cauți ceea ce cauți nu sunt cele corecte și că ar trebui să adopți unele „adecvate”.

Și ajungem să constatăm că vorbim de același lucur, atȃt ȋn creștinism cȃt și ȋn budism pentru că durerea este inevitabilă, faci ceva nefirect și trebuiești atenționat și suferința este mȃntuitoare pentru că dacă nu cauți soluții și te obișnuiești cu durerea, trebuiești atenționat cumva ȋntr-un mod prin care să pricepi. Odată cu ȋnțelegerea corectă apare și eliberarea și mantuirea … Conceptual reprezintă lucruri diferite, nu intrăm ȋn detalii tehnice că nu este cazul. Pe scurt suntem ȋmprinși de la spate (să zic așa) să schimbăm acea instrucțiune pe care am ȋnteles-o greșit și o tot folosim greșit de ceva timp …

De fapt nu ne ȋmpinge nimeni de la spate, ci reprezintă consecința firească a lucrurilor. Dacă ai avea un cui ȋn talpa de la ȋncălțăminte care ți-ar provoca durere de fiecare dată cȃnd calci și cineva ȋți cere să mergi este firesc să ajungi cu rană la destinație pentru că nu ai făcut nimic concret legat de cauza durerii. Dacă ai scoate cuiul drumul ar putea fi chiar plăcut …

Ȋn ȋncheiere aș vrea să pun o ȋntrebare pe care eu o folosesc destul de des: Dacă ai avea un tăciune ȋncins ȋn palmă ce ai face? L-ai arunca sau l-ai păstra?

Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!

Opinii

opinii