Spiritualitatea ca surogat

spiritualitate-surogat Este la modă ȋn zilele noastre să fii spiritual. Este un subiect foarte dezbătut și controversat ȋn același timp.

Vă propun ȋn continuare o analiză a ceea ce se practică sub numele de spiritualitate și cȃt de aproapte sau departe este de ceea ce reprezintă ȋn esență spiritualitatea.

Dacă plecăm de la definiția cuvȃntului spiritualitate, așa cum apare ȋn Dicționarul limbii române literare contemporane reprezintă ȋnsușirea, calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual, iar pentru spiritual găsim ca definiție care aparține minții, rațiunii, intelectului.

Deși personal nu constrȃng spiritualul la rațiune și intelect ci ȋl extind la spirit – ființă, la a te raporta la tine ca fiind ființa și nu corpul fizic sau amintirile sau emoțiile și a trăi conform legilor spiritului. Există și pe acest subiect multe controverse și dispute despre ceea ce reprezintă legile spiritului, dar aceste controverse vin de la nivel mental pentru că marii trăitori ai acestui adevăr și mărturisitori ai lui vorbesc despre aceeași dimensiune și spațiu chiar dacă provin din religii diferite.

Nu am intenția de a intra ȋn detaliu cu ce reprezintă legile spiritului pentru că ar fi foarte mult de scris, mă rezum la a specifica ca principii de bază uniunea, ȋntregul și manifestarea unei singure inteligențe supreme. Dincolo de aceste principii există multe alte aspecte care pot fi discutate pentru că fiecare are propria lui ȋntelegere și propriile lui definiții pentru ce reprezintă această inteligență supremă, aspura a ceea ce reprezintă uniunea și ființa.

Fiecare formă organizată și sistem de credințe ȋși are părțile lui bune și părțile lui mai puțin bune, consider că există loc sub soare pentru noi toți și pentru toate convingerile noastre cu singura condiție de a ne respecta reciproc libertatea. Inteligența supremă nu face greșeli ȋn ceea ce alege să manifeste și fiecare sistem ȋși are rostul și locul lui. Poate nu avem ȋncă ȋnțelepciunea să ȋnțelegem acest lucru, dar măcar mental să ȋl acceptăm, ca o lemă, și să căutăm ca ȋn fiecare clipă să intrăm ȋn profunzimea acestui adevăr.

Revenind acum la spiritualitate și mai exact la spirituali, acei oameni care se consideră superiori datorită cunoașterii lor teoretice dobȃndite din studiul atȃtor cărți și a abilităților lor dobȃndite după atȃtea exerciții.

Știu, o exprimare puțin ironică. Este adevărat că pentru a ȋnțelege spiritualitatea ai nevoie să citești anumite cărți pentru a-ti forma o structură mentală adecvată. Este adevărat că ȋn urma exericițiilor menite să ȋți extindă gradul de conștiință și să ȋți ofere experiența necesară transformării interioare se dezvoltă și anumite abilități, dar asta nu ȋnseamnă că ești superior cuiva. Asta nu ȋnseamnă că acum ești mare valoare și ceilalți care nu au făcut ceea ce ai făcut tu nu sunt spirituali.

Să fim serioși!

Inteligența supremă se manifestă prin absolut tot ceea ce există ȋn creație. Nu este nimic nonspiritual. Orice activitate poate fi spirituală și orice practică ocultă poate fi doar o rutină. A fi ȋn conștientizarea conexiunii permanente cu inteligența supremă o poți face și cȃnd gătești sau scrii un email sau faci cumpărături sau orice altă activitate considerată banală. Ȋn același timp, cum spunea și Arsenie Papacioc „tipic tipic și la inima nimic”, orice practică ocultă ai face, dacă nu ești prezent ȋn ceea ce faci, dacă nu simți prezența acestei inteligențe supreme, practica ta este la fel de banală și cotidiană ca mersul după cumpărături.

Și acum să ajungem la spiritualitate ca surogat. Am facut pȃnă acum o scurtă introducere a ceea ce reprezintă și nu reprezintă spiritualitatea. Orice activitate poate fi folosită ca surogat, inclusiv spiritualitatea. Este adevărat că pentru cel care ȋntelege spiritualitatea ȋn profunzimile ei nu reprezintă un surogat, dar există ființe care nu se acceptă pe sine așa cum sunt și care au nevoie de ceva, acel ceva, care să le facă speciale. Un bun refugiu este, evident, spiritualitatea. Pentru că ȋți permite să te simți special, ai valoare, se ȋntȃmplă să fii și acceptat la ȋnceput.

Și uite așa ȋncepe, ȋncepe să se formeze identitatea de spiritual, ȋncepe să se adȃncească și mai mult ruptura dintre tine și cei din jurul tau, ȋncepe să se creeze de acum o justificare pentru această ruptură (doar de, eu acum să ne ȋnțelegem …). Și astfel ȋn loc să ajute, spiritualitatea devine o povară. O justificare pentru suferința pe care o simți. „Vibrația mea este superioară, nu am cum să mă ȋnțeleg cu ei. Nu avem ce discuta, nu aveți destulă experiență” sunt replici clasice.

Nu ți-a cerut nimeni să ȋi explici despre  despre oneness sau despre toate chestiile de finețe a ceea ce reprezintă sursa, dar sigur poți să asculți. Sunt și cazuri ȋn care mai bine te retragi ca na … dar și aici sunt moduri constructive de a direcționa o discuție spre alta direcție și moduri distructive de a ȋncheia o discuție …

Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!

Opinii

opinii