Aș vrea sӑ vorbim acum despre limitele compasiunii. Știu cӑ iubirea ar trebui sӑ fie necondiționatӑ și compasiunea la fel dar nu neapӑrat nemӑrginitӑ. Necondiționat nu implicӑ nemӑrginit – adicӑ fӑrӑ limitӑri.
Vorbesc acum despre granițele personale, despre care sunt formulate atȃt idei pro cȃt și idei contra. Ce este uimitor la acest aspect este cӑ ambele opinii chiar sunt corecte, doar cӑ sunt adreseate ființelor cu grade diferite ale evoluției conștiinței de sine.
Am experimentat saptamȃnile acestea ceva la care nu mӑ așteptam. O surpriza plӑcutӑ ȋn adevӑratul sens al cuvȃntului. Și nu sunt ușor de impresionat cȃnd vine vorba de comportamentul uman. Povestea pe scurt este cӑ cineva la care nu mӑ așteptam sӑ se schimbe, s-a schimbat singur din propriai voințӑ și fӑrӑ sӑ aibӑ prea multӑ ȋncurajare sau suport. Doar experiența durerii ca ghid și cӑlӑu. Sincer sӑ fiu, acum aproape 2 ani, cȃnd am vorbit ultima datӑ credeam cӑ o va ține dintr-o prostie ȋntr-alta pȃnӑ una din ele ȋl va cuminți. Dar nu la acest tip de cumințenie mӑ gândeam.
M-am decis sӑ analizez puțin aceastӑ experiențӑ și sӑ ȋnteleg acum ce nu am reușit sӑ ȋnțeleg atunci. Așa cӑ vom vorbi despre granițele personale. Cȃnd, cum, de ce și pentru ce.
Dupӑ cum le spune și numele sunt limitӑri ale personalitӑții. Dar ȋn același timp sunt și un mecanism de protecție.
Atȃt timp cȃt pe anumite aspecte noi, ca și ființe, suntem profund identificați cu personalitatea, aceste granițe personale sunt foarte utile. Ne ajutӑ sӑ rӑmȃnem calmi, centrati, liniștiti, iubitori. Ne pӑstreazӑ ancorați ȋn atributele ființei fӑrӑ a fi ȋnsӑ complet conștienți de dimensiunea ființei.
Pentru acest nivel al conștientizӑrii de sine granițele personale sunt un lucru, dupӑ cum supuneam, util, necesar. Ne permite sӑ ne exprimӑm dintr-un spațiu al iubirii, al generozitӑții. Doar sӑ nu ajungem sӑ confundӑm granițele personale cu zona de confort.
Granițele personale sunt un set de reguli dupӑ care acceptӑm oamenii ȋn jurul nostru stabilind ferm și clar modul ȋn care interacționӑm astfel ȋncȃt sӑ avem cu toții de cȃștigat de pe urma interacțunii. Zona de confort reprezintӑ felul cum ne convine nouӑ sӑ fim tratați astfel ȋncȃt noi sӑ ne simtim bine, de multe ori nefiind important felul cum se simte celӑlalt/ceilalți, fiind mai degrabӑ un spațiu al refugiului decȃt un spațiu al interacțiunii, creșterii și evoluției.
Cȃnd conștiința de sine evolueazӑ și dimensiunea ființei crește, la un moment dat aceste granițe ale personalitӑții devin limitative. Nu mai reprezintӑ un adevӑr. Mai exact nu mai avem nevoie de ele pentru a rӑmȃne centrați ȋn dimensiunea ființei. Practic am devenit conștienți de noi și de puterea noastrӑ și am exersat suficient de mult asumarea responsabilitӑții asupra trӑirilor noastre interioare ȋncȃt putem rӑmȃne calmi, pașnici și ȋn control ȋn situații ȋn care am fi simțit nevoia sӑ ne retragem.
Acum dupӑ aceastӑ trecere ȋn revistӑ a ceea ce reprezintӑ granițele personale, sӑ revenim la diamant și cӑrbune. Ideea din spatele acestei comparații vine dintr-o analogie medievalӑ referitoare la rau și bine. Și anume diamantul reprezintӑ partea bunӑ din noi și cӑrbunele reprezintӑ partea rea din noi. Nu vreau sӑ spun cӑ nu existӑ ȋn noi aceastӑ parte de umbra și aceastӑ parte de luminӑ, vreau doar sӑ spun cӑ nu consider ceva rӑu sau pӑcӑtos aceasta parte de umbrӑ. Reprezintӑ practic convingeri pe care nu am ajuns ȋncӑ sӑ le reevaluӑm prin prisma iubirii. Da, unele dintre ele sunt foarte destructive pentru dimensiunea fizicӑ – a noastrӑ sau a celor din jur, dar la fel este și rana care a provocat aceste convingeri.
Cȃnd alegem sӑ interactionӑm cu cineva, ar trebui sӑ fim conștienți nu doar de diamantul din interior ci și de cӑrbunele din jurul lui. Sӑ evaluӑm corect acest strat de cӑrbune și sӑ fim sinceri cu noi dacӑ putem sӑ fim ok cu el ȋn timp ce apreciem diamantul. Nu ȋncurajez acum gȃndirea pozitivistӑ, care sugereazӑ sӑ ne concentrӑm doar pe diamant, dar nici gandirea negativistӑ care sugereazӑ sӑ ne concentrӑm doar pe cӑrbune. Ar fi indicat sӑ vedem ȋntregul – atȃt diamantul cȃt și cӑrbunele. Evident cӑ ne-am dori sӑ fie numai diamantul, dar nu este, și dacӑ negӑm prezența cӑrbunelui ne amӑgim singuri. Evident cӑ ȋl vom ȋncuraja pe celӑlalt sӑ ȋși manifeste diamantul, ca sӑ zic așa doar cӑ nu o va face tot timpul. Cӑ nu are cum! Din cȃnd ȋn cȃnd, va apӑrea și carbunele la suprafatӑ. Important ȋn aceastӑ situație este sӑ ȋi putem face fațӑ fӑrӑ sӑ diminuӑm din strӑlucirea diamantului, nici al nostru nici al celuilalt.
Acum la nivel personal, sӑ fim sinceri cu noi, sӑ ne recunoaștem și acceptӑm carbunele și sӑ ȋnvӑțӑm sӑ ȋl transformӑm ȋn diamant. Este vorba despre procesul de alchimizare despre care vorbeam ȋn FILE DIN MANUAL – SCHIMBARE SAU TRANSFORMARE. Nu va ajuta cu nimic sӑ fugim de partea ȋntunecatӑ – carbunele din noi pentru cӑ am fugi de noi ȋnșine. Ceea ce putem face este sӑ ȋnvӑțӑm modalitӑți prin care sӑ transformӑm cӑrbunele ȋn diamant mӑrind astfel dimensiunea diamantului inițial.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!