dumnezeu și Dumnezeu

Vreau acum sǎ vorbim despre dumnezeu și Dumnezeu.

Un subiect foarte controversat și de aceastǎ datǎ nu am intenția de “a strivi corola de minuni a lumii” ci mai degrabǎ de a sugera cȃteva ȋntrebǎri simple la care ȋncurajez pe fiecare sǎ ȋși gǎseascǎ propriile rǎspunsuri. Eu voi ȋncerca sǎ formulez o opinie personalǎ pentru fiecare din ȋntrebǎri dar vǎ ȋncurajez sǎ nu fiți de acord cu mine 🙂

Ȋn primul rȃnd vreau sǎ fac diferența ȋntre dumnezeu și Dumnezeu (Sursa). Eu percep un dumnezeu psihologic ca rezultat al tuturor proiecțiilor și nevoilor personale ale unui individ sau grup/grupare și Dumnezeu (Sursa), acel “ceva” despre ceva se spune omniprezent, omnipotent și omnișcient.

Eu personal nu folosesc cuvȃntul Dumnezeu sau dumnezeu pentru cǎ de cele mai multe ori creazǎ controverse și ȋn mare parte fiecare dintre noi avem cȃte o reprezentare asupra a ceea ce reprezintǎ pentru noi acest cuvȃnt. De cȃte ori vreau sǎ mǎ refer la acel ceva omniprezent, omniscient, omnipotent folosesc cuvȃntul Sursǎ. Mi se pare mai descriptiv și mai intim decȃt Dumnezeu. Poate pentru cǎ nu cunosc suficientǎ filologie … Indiferent cum ar fi pentru mine Sursǎ se referǎ la acel ȋntreg din care fac parte și care mǎ susține ȋn tot ceea ce am de fǎcut atȃt timp cȃt sunt ȋn curgere – ȋn contact cu adevǎratele mele nevoi.

De ce ai nevoie sǎ crezi ȋn ceva exterior ție și care ar trebui sǎ ȋți facǎ ție anumite favoruri pentru cǎ crezi ȋn el?

Sincer sǎ fiu nu am intenția de a face o istorie a religiilor și a credințelor. Și vǎ rog nu ȋmi sǎriți ȋn cap cei care știți despre zei și acel schimb dintre zeu și preot. Dincolo de aceasta, nevoia psihologicǎ de a crede? Ce este cu ea? Pentru mine a crede ȋn dumnezeu este echivalent cu a spune cǎ nu știi nimic despre Sursǎ. Cȃnd ai o relație intimǎ și directǎ cu Sursa, cȃnd știi care ȋți este locul și care este raportul dintre tine și Sursǎ nu mai ai nevoie sǎ crezi pentru cǎ știi, ai fost acolo și ai gustat, ai simțit și știi de unde ȋncepe și spre ce se ȋndreaptǎ din experiențǎ directǎ …

De ce ai nevoie de un dumnezeu ȋn numele cǎruia sǎ ȋți justifici faptele?

Pȃnǎ la urmǎ aceastǎ delimitare ȋntre bine/rǎu este ceva foarte subiectiv și a variat ȋn funcție de interesele leguitorului. Aș putea sǎ spun cǎ spre binele umanitǎții a fost aceastǎ evoluție dar ȋncǎ este loc de mai bine. Nu vreau sǎ arǎt cu degetul ȋntr-o parte sau alta pentru cǎ nu face scopul acestui articol. Pot doar sǎ ȋntreb cum este cu putințǎ ca ȋn numele unui Dumnezeu al pǎcii (Iisus Hristos)  sǎ se verse atȃta sȃnge? Cum este cu putințǎ ca in numele lui Iisus Hristos femeia sǎ fie atǎt de discreditatǎ și desconsideratǎ? Și lista poate continua …

De ce ai nevoie de un dumnezeu care sǎ te valideze și sǎ ȋți spunǎ cǎ meriti sau nu sǎ fii salvat/salvatǎ?

Cu toate cǎ recunosc și nu voi nega vreodatǎ importanța și ajutorul lui Iisus Hristos, al Fecioarei Maria tot pun o ȋntrebare foarte simplǎ: De ce nu crezi ȋn tine? De ce nu vrei sǎ te cunoști pe tine?  Pǎrintele Arsenie Papacioc spunea cǎ daca vine Dumnezeu la tine este mic cȃt tine, daca te duci tu la el ești mare cȃt el.

De ce aștepți tot timpul ca un dumnezeu sau altul sǎ ȋți aducǎ sau sǎ ȋți facǎ ceva schimbǎri ȋn viața ta?

Cu toate cǎ sunt foarte recunoscǎtor Sursei, și nu numai pentru ajutorul primit și de multe ori pentru șutul ȋn sezutǎ care m-a poziționat pe direcția corectǎ pot sǎ spun cǎ sunt foarte rare cazurile ȋn care cu adevǎrat se ȋntȃmplǎ ceva fǎrǎ ca tu sǎ faci ceva ȋn privința aceasta. Din perspectiva Sursei nu exista greșealǎ/pǎcat ci doar lecții/experiențe din care ai ceva de ȋnvǎțat și te va susține pentru cǎ tu nu ai unde sǎ te duci ȋn afara Sursei și oriunde te-ai afla, acolo ȋn acea experiențǎ existǎ posiblilitatea de a conștientiza conexiunea cu Sursa. Dacǎ tu faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face 10 pași spre tine. Observați totuși cine trebuie sǎ ȋnceapǎ. Dacǎ crezi cǎ poți face fǎrǎ suportul Sursei, ȋntreabǎ-te de unde vine suportul atunci. Dacǎ crezi cǎ Sursa va face ceva ȋn privința comoditǎții tale, de ce te crezi atȃt de important ȋncȃt de la nivelul Sursei nu poți fi ȋnlocuit?

De ce ai nevoie de un dumnezeu și sǎrbǎtori dedicate lui, direct sau indirect pentru a fi fericit, bucuros, iubitor, calm …

Dincolo de orice glumǎ sau judecatǎ, sincer sǎ fiu nu am nimic cu nici un cult sau formǎ religioasǎ organizatǎ dar cred cǎ dacǎ te-ai cunoaște cu adevǎrat și ai ști cine și ce ești nu ai avea nevoie de motive exterioare pentru a fi bucuros, fericit, iubitor … Aceasta este natura noastrǎ cea mai intimǎ și starea cea mai naturalǎ doar cǎ avem multe nivele ale personalitǎții ȋn spatele cǎrora o ascundem. Este adevǎrat cǎ ne-am construit aceste aspecte ale personalitǎții din nevoia de apǎrare și supraviețuire, dar aceasta este un alt aspect.

Dacǎ atributele divinitǎții sunt omniprezent, omnișcient, omnipotent cum ar putea exista ceva ȋn afara divinitǎții?

Cu toate cǎ de multe ori ȋmi este greu sǎ accept ca existǎ o ȋnțelepciune dincolo de capacitǎțile raționalului meu care permite anumitor evenimente sǎ se ȋntȃmple, evenimente pe care le-aș cataloga ȋn mare pripǎ ca fiind nasoale, ȋmi antrenez mentalul sǎ caute dincolo de aparențǎ logica pentru care acel lucru se ȋntȃmplǎ. Nu este un lucru ușor, mai ales dacǎ ești implicat ȋntr-un fel sau altul, dar cu perseverențǎ se poate.

Și o ultimǎ ȋntrebare, care va rǎmȃne doar ca ȋntrebare totuși: dacǎ am fost creați dupǎ chipul și asemǎnarea lui Dumnezeu noi de fapt cam ce am putea fi? Pȃnǎ la urmǎ ce se naște din pisicǎ tot șoareci mǎnȃncǎ 🙂

Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!

Opinii

opinii