A trecut vara, vine toamna și se apropie anotimpul meu favorit – iarna. M-am gandit sǎ scriu despre ceva ce cu toții am experimentat, mǎcar odatǎ ȋn viața noastrǎ și anume emoții.
Existǎ acea expresie “popularǎ”: este puțin emoționat sau sunt puțin emoționat. Evident cǎ lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Dar de aici aș vrea sǎ ȋncep cu discuția. Aceastǎ exprimare sunt emoționat ar putea fi ȋnlocuitǎ cu o exprimare descriptivǎ de genul simt acum ceva, ce nu am experimentat suficient de mult și nu știu cum sǎ gestionez ceea ce simt. Lucru care ne scoate din zona de confort și ȋncep manifestǎrile specifice.
Deși existǎ o tendințǎ de a ȋmpǎrți emoțiile ȋn bune și rele, ȋn realitate exista doar emoții constructive atȃt timp cȃt știm cum sǎ le gestionǎm (ce mesaj au pentru noi și cum ar fi modul benefic nouǎ și celor din jurul nostru de a acționa odatǎ ce mesajul a fost primit). Emoțiile sunt mesageri veniți sǎ ne descrie dintr-o altǎ prismǎ situația ȋn care ne aflǎm. Din acest motiv toate emoțiile noastre sunt constructive și benefice cu condiția sǎ le ȋnțelegem natura lor profundǎ și sǎ știm cum sǎ acționǎm din spațiul de dincolo de emoție.
Existǎ o expresie, de multe ori folositǎ greșit: instabil emoțional, care este atribuitǎ persoanelor ce ȋși dau voie sǎ simtǎ ȋntreg spectrul de emoții dar nu au ȋnvǎțat ȋncǎ cum sǎ le gestioneze pe toate. Și este consideratǎ de cele mai multe ori o persoanǎ slabǎ, imaturǎ. Pentru cǎ un adult știe sǎ fie rațional, serios și responsabil nu copilaros. Atitudine total GREȘITǍ.
Emoțional stabil, ȋn esențǎ este un nonsens. Emoțiile vin și pleacǎ odatǎ ce și-au terminat treaba. Existǎ doar spațiu de dincolo de emoții al ființei conștiente de sine care este capabilǎ sǎ gestioneze emoțiile ȋntr-un mod constructiv….
De cele mai multe ori cei care spun “terminați odatǎ cu emotivitatea aceasta fiți și voi raționali, folosiți-vǎ creierul” sunt ființe care și-au ȋnchis latura lor emoționalo-afectivǎ. Sunt un fel de lupul moralist ȋn opinia mea …
Ȋn realitate atȃt emoționalul cȃt și mentalul sunt doar prisme prin care “ceea ce este” este perceput. Adevǎratul echilibru se aflǎ ȋn a-ți da voie sǎ percepi ambele opinii (sǎ le spun așa) și sǎ știi sǎ acționez din centrul ființei, din spațiul de dincolo de mental și emoțional.
Revenind acum la emoțional, vreau sǎ mai analizǎm un mit, destul de popular zilele acestea: mǎ deschid fațǎ de emoțiile bune și mǎ ȋnchid fațǎ de emoțiile rele. Una dintre cele mai mari greșeli pe care cineva o poate face este sǎ se ȋnchidǎ fațǎ de unele emoții crezȃnd cǎ poate rǎmȃne deschis fațǎ de celelalte. Ȋn realitate avem același mecanism de percepție pentru tot spectrul de emoții.
Cȃnd ne ȋnchidem fațǎ de emoțiile negative ȋn realitate ne ȋnchidem capacitatea de a simții emoții. Și se ȋntȃmplǎ cǎ ȋn acea perioadǎ sǎ fie cele pe care dorim sǎ nu le mai simțim. DAR, odatǎ ȋnchisǎ capacitatea de a simți emoții nu mai percepem nici una din ele, și ȋn timp ne-am dori sǎ simțim bucuria, fericirea doar cǎ ne-am inchis fațǎ de emoții și nu le mai putem simți. Ȋnchideri temporare, pe durate scurte de timp, pentru regrupare ajutǎ dar dupǎ regrupare este important sǎ ne permitem din nou sǎ simțim emoțiile.
O alternativǎ mai bunǎ la ȋnchiderea fatǎ de emoții o reprezintǎ ȋnțelegerea, acceptarea și integrarea ȋntregului spectru de emoții. Onorarea lor și apoi cu recunoștințǎ pentru ceea ce ne-au ȋnvǎțat sǎ le permitem sǎ ȋși vadǎ de drumul lor. Știu cǎ ceea ce am spus acum sunǎ ceva mai poetic decȃt pragmatic așa cǎ ȋmi voi da strǎduința sǎ explic acest mecanism din punct de vedere rațional. Sincer sǎ fiu este mai ușor de pus ȋn practicǎ decȃt de explicat teorectic.
Emoțiile se nasc ca rǎspuns la ceea ce se ȋntȃmplǎ ȋn jurul nostru. Și dacǎ nu suntem atenți acest mesager devine singura voce ȋn spațiul nostru interior. Dar ȋn esențǎ ea, emoția, este doar un mesager. Ceea ce avem de fǎcut ȋnainte de a acționa este sǎ ne recǎpǎtǎm controlul asupra spațiului interior dupǎ care sǎ ȋnțelegem corect ceea ce ne-a transmis emoția respectivǎ și sǎ acționǎm ȋn consecințǎ.
Existǎ ȋn mintea noastrǎ un alt mit despre care vreau sǎ comentez acum, dacǎ simțim “emoții rele” suntem rǎi. Și noi cu toții vrem sǎ fim buni nu? Adevǎrul este cǎ nu suntem rǎi și ceea ce experimentǎm este firesc și normal. Spre exemplu furia. Aceastǎ emoție este fireascǎ, naturalǎ și foarte constructivǎ. Ȋți amintește cǎ acea persoanǎ sau situație ȋncalcǎ flagrant granițele personale și cǎ este cazul sǎ faci ceva. Și este normal sǎ ai granițe personale bine structurate.
Suntem foarte buni și foarte normali atunci cȃnd simțim nevoia de a ne restabili granițele personale (ca sǎ spun așa). Ceea ce avem de fǎcut este sǎ ȋnvǎțǎm cum sǎ restabilim aceste granițe cu minimum de agresivitate. Sǎ permitem furiei sǎ ne transmitǎ ȋntreg mesajul pe care ȋl are pentru noi apoi sǎ acționǎm din starea de calm.
Practica acestei teorii este una progresivǎ. Ȋntȃi ȋnvǎțǎm sǎ ȋnțelegem mesajul, sǎ acceptǎm prezența și apoi sǎ eliberǎm emoții de ȋntensitate micǎ ca apoi ȋn timp prin exercițiu sǎ ajungem sǎ putem gestiona emoții de intensitate ridicatǎ.
Continuați sǎ exersați chiar dacǎ sunt momente ȋn care vǎ pierdeți ȋntr-o emoție de intensitate puternicǎ și uitați sǎ o eliberați ȋnainte de a acționa. Este un lucru firesc și devenind conștienți de acest lucru ați fǎcut primul pas ȋn a ȋnvǎța sǎ gestionați constructiv emoții de acel nivel de intensitate.
Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!