Oamenii din viața ta (II)

obsesie

Viața noastră este formată din experiențele pe care le-am trăit și din incercările cu care ne-am confruntat. Nu există om pe lume, indiferent de statutul social, culoare sau religie, care să fi avut numai experiențe frumoase și ușoare.

Povesteam despre acei oameni de care ne agățăm cu disperare și pe care nu-i lăsăm să plece din viața noastră. Am decis împreună că aceasta nu este deloc o atitudine care să ne ajute in viață și că cel mai bine pentru noi este să învățăm din experiențele cu care ne întâlnim și apoi să le lăsăm să plece în lumină. Se spune că unii oameni vin în viața noastră să ne învețe ceva, unii să ne testeze, iar alții să ne fie alături mereu.

Dar ce ne facem cu acei oameni care nu vor ei să ințeleagă lecția și se agață ei de noi? Câți dintre voi ați avut un iubit sau o iubită care să nu vrea să inteleagă că totul s-a terminat și se agață cu disperare de orice numai să nu vă piardă? Majoritatea oamenilor au experimentat așa ceva la un moment dat și toți știm că nu e plăcut deloc.

Oare de unde vine această disperare? Să vină ea cu adevărat din iubire? Sincer eu mă îndoiesc profund. Din câte am vazut eu este vorba despre disperarea de a nu-ți pierde locșorul cald de lângă cineva. Adică acum trebuie să o iei de la capăt… iar altă persoană.. nu știi dacă mai găsești…dacă nu ești prea bătrân(ă), prea urât(ă), prea…adăugați voi scuza care vă convine, eu pe ale mele le-am cam epuizat.

Disperarea aceasta, frica aceasta necontrolată îi face pe unii oameni să nu mai vadă exact situația..da e greu, așa e. Dar oricât de greu ar fi, de ce sa vrei sa stai agățat de cineva care nu te mai vrea alături? De ce să te injosești in fiecare clipă acceptând un compromis din milă care mai rău te distruge?

Pe lângă umilința de rigoare se mai întâmplă ceva , și anume, iți închizi toate ușile și poți să ratezi lucruri minunate doar pentru că te-ai ascuns aiurea de tot.

Și totuși cum gestionăm un așa tip de persoană – liană?

Păi nu prea putem..asta e vestea proastă… Pentru că până când nu își dau singuri seama că cel mai mare rău și-l fac lor..o să mai dureze. Mulți transformă așa zisa iubire într-o obsesie de toată frumusețea. Sunt unii care vă urmăresc, vă sună nonstop, încearcă să meargă pe principiul – daca eu nu o/îl am să nu aibă nimeni.

Nicio formă de atașament dusă la extrem nu e bună deloc. De fapt atașamentele fac numai rău, dar e foarte important să definim ce înseamnă atașamente ca nu cumva să creadă cineva că e vorba de nepăsare și lipsă de sentimente.

 

Singura metodă care să dea reușită este să fiți siguri pe voi și pe ceea ce vreți și să nu vă schimbați decizia la orice încercare de șantaj emoțional. Nu e ușor..nimic nu e ușor dar cu răbdare și perseverență se poate orice.

În articolul viitor aș vrea să vorbim despre aceste atașamente care se formează, așa cum le văd eu, și cum ajungem atât de repede la dependență și cum putem să renunțăm la ele.

Între timp stați aproape de noi și nu uitați să priviți InOglinda din când în când.

Opinii

opinii