Cȃnd vine vorba de a manifesta această trăire de susținere și ȋnțelegere pe care o avem față de cei din jurul nostrul adesea folosim două cuvinte milă și compasiune pe care le considerăm sinonime.
Haideți să analizăm totuși motivația din spatele fiecărui tip de comportament și să observăm natura comportamentului. La prima vedere par ambele la fel – ajuți pe cineva care are nevoie.
Cȃnd vorbim de milă de cele mai multe ori exprimată ȋn mai multe cuvinte este cam așa: Săracul, e nasol prin ce trece. Am pățit și eu ceva asemănător / la fel, Bietul de el, ȋmi imaginez cȃt de greu ȋi este. Tu nu ȋți dai seama prin ce trece el?, Ȋi e foarte greu, trebuie ajutat că singur sigur nu poate!. Sau expresii similare.
Dacă stăm să analizăm cum ne percepem pe noi și cum ȋl percepem pe cel față de care ne arătăm mila, observăm că ne vedem superiori. Noi suntem cei care știm cum se face pentru că găsim noi un motiv relativ solid de a-l devaloriza ȋn ochi noștrii pe celălalt. La o analiză puțin mai atentă se observă o clară separare mine – cel care manifestă milă și el – cel asupra căruia mila este manifestată.
Aceast tip de gȃndire este unul bazat pe mȃndrie, pe separare. Cȃt de bun și experimentat (cunoscător) sunt eu și cȃt de amator (nepriceput) este el. Și de multe ori cȃnd facem acest lucru ȋl facem pentru a ne dovedi nouă că putem, că felul nostru de a fi este cel corect și că dacă celalalt ȋl va adopta sigur ȋi va fi bine, conform standardelor noastre.
De cele mai multe ori nici măcar nu avem răbdarea de a vedea care sunt nevoile reale ale celui pe care vrem să ȋl ajutăm. Comportamentul nostru este de genul: Fă asta și asta și astȃlaltă apoi dă-te la o parte și lasă-mă pe mine să ȋți fac asta că tu nu știi/nu poți. Comportament care rezolvă doar pe moment situația și crează dependențe majore ȋn timp. Despre moduri constructive de a ajuta și moduri destructive de a ajuta voi scrie ȋntr-o postare viitoare.
Acum revenind la comportamentul și atitudinea noastră dacă am gȃndi ceva de genul Văd că esti ȋntr-o situație dificilă, uite am aceste ȋndemȃnări spune-mi cu ce te pot ajuta? (sunt tȃmplar ȋți pot face o cȃrjă dacă vrei), atunci lucrurile ar fi puțin diferite.
La acest tip de gȃndire se referă compasiunea. Ca și mod de raportare la celălalt vorbim de o ființă egala, care are capacitatea de a-și rezolva situația singură sau ajutată. Vorbim de o atitudine diferită de sitația ȋn sine. El nu experimentează o nedreptate de care are nevoie să fie salvat ci ȋnvață o lecție singur sau ajutat. Spune-mi de ce ai nevoie pentru a trece mai ușor prin această experiență? este descrierea ȋn cuvinte cand vine vorba de compasiune.
Ȋn primul rȃnd ȋl recunoști pe el ca om. Ȋi recunoști și accepți sistemul de valori, chiar dacă nu ești de acord cu el – de multe ori pe bună dreptate. Ȋi dai posibilitatea să aleagă, se simte ȋmputernicit. Ȋi dai posibilitatea să ȋnteleagă de ce este ȋn acea situație, să ȋși evalueze singur nivelul problemei prin sistemul lui de valori și să vadă pe ce planuri are nevoie de ajutor și pe ce planuri se poate descurca. Asta dacă el consideră că are o problemă.
Ȋn felul acesta dacă cu adevărat vrea să ȋși rezolve problema, prin rezolvarea ei va ȋnvăța, va evolua fiind capabil să gestioneze mult mai ușor situații similare pe viitor. Asta pentru că a dezvoltat această capacitate. Ȋși cunoaște limitele, știe unde poate să tragă de el, știe unde are nevoie de ajutor, a ȋnvățat să ceară și să primească ajutor. Ȋntr-un cuvȃnt a evoluat ȋar situația care inițial era nasoală a devenit un bun prilej de evoluție, de creștere și autocunoaștere.
Ȋn ȋncheiere fac o mică comparația ȋntre milă și compasiune aplicate pe un elev de clasa 1, sau cȃnd se face acum partea asta cu liniuțe, bastonașe …
Dacă ȋți este milă de el, ȋi iei caietul și i le faci tu. Foarte fain lucru, tema făcută, arată bine, dar el nu a dezvoltat capacitatea de a desena chestiile ălea.
Dacă ȋn schimb ai compasiune față de el, stai lȃngă el, observi cum le face, care sunt mai provocatoare pentru el. Eventual ȋi iei mȃna și faceți ȋmpreună cȃteva ȋntrașa fel ȋncȃt să ȋnțeleagă mișcarea, să ȋși dezvolte propriul lui mod de a desena chestiile ălea. Și poate fi chiar distractivă activitatea …
Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!