Aceastǎ practicǎ de a nu consuma anumite categorii de alimente considerate “grele” nu este specificǎ doar cultelor creștine. Este ȋntȃlnitǎ ȋn toate epocile și ȋn toate școlile de spiritualitate și magie de-a lungul timpului. Semnificația acestui gest ritualic a fost mai mereu aceeași: de a putea folosi cȃt mai mult din energia obținutǎ ȋn timpul ritualului ȋn alte scopuri decȃt cele metabolice specifice corpului fizic.
Vreau acum sǎ mǎ refer la concepul de post conform ȋnvǎțǎturii creștine. Sintagma folositǎ pentru a descrie acest ritual este “post și rugǎciune”. Mǎ voi referi ȋn continuare la post lǎsȃnd partea de rugǎciune pentru o postare viitoare.
Deși cȃnd auzim de post, ne ducem cu mintea la abținerea de la mȃncarurile “de dulce”, existǎ mai multe aspecte ale postului ca și ȋntreg, nu doar cel alimentar. Și anume: postul alimentar, postul faptelor, postul gandurilor și emoțiilor. Le-am enumerat ȋn ordinea inversǎ a importanței lor.
Ȋn mintea mea, cȃnd vine vorba de post, a rǎmas bine fixat sfatul unui cǎlugǎr athonit: “Mai bine mǎnȃncǎ pește decȃt sǎ ȋl mǎnȃnci pe pescar. Vedeți voi, pentru cel cu rugǎciunea orice mǎnȃncǎ se transformǎ ȋn putere pentru rugǎciune, dar pentru cel fǎrǎ rugǎciune, ȋi este folositoare abținerea de la mȃncare”.
Pǎrintele Arsenie Papacioc (voi scrie un articol despre el, promit, este unul din cǎlugǎrii ortodocși ai secolului 20 a cǎrui voce a prezentat ȋnvǎțǎtura creștinǎ inițialǎ ȋntr-o manierǎ pragmaticǎ și directǎ) vorbea ȋntr-un interviu despre post subliniind importanța postului sufletului. Și tot el punea problema postului ca și mentalitate – monedǎ de negociat: “Doamne eu am ținut post, acum tu fa-mi/da-mi”.
Ȋn ȋnvǎțǎtura monahalǎ dacǎ ții postul alimentar dar pe unul din celelalte posturi nu le-ai ținut este considerat cǎ “ți-a furat dracu postul” și cǎ “te-ai nevoit fǎrǎ folos”.
Despre postul alimentar nu voi vorbi prea mult, sunt mai multe categorii, pe mai multe nivele ȋn funcție de rȃnduialǎ. Pe scurt, pentru ortodocși fǎrǎ lapte, brȃnzǎ, carne, oua, ulei(deși acest untdelemn se referǎ strict la uleiul de floarea soarelui, nu știu ce sǎ zic de uleiul de mǎsline de exemplu… 😀 ); la catolici sunt permise laptele și ouǎle iar pentru celelalte culte creștine recunosc cǎ nu am mai avut rǎbdare sǎ le studiez ritualurile … oricum ar fi, combinații din aceste aliente sunt.
Ce vreau sǎ subliniez totuși este cǎ deși nu ai voie sǎ mǎnȃnci cu ulei sau alte forme de grǎsime, fructe precum mǎslinele sau semințe precum migdalele sunt permise :).
Despre postul mental și emoțional, un mare accent cade pe nonjudecatǎ și acceptare de la nivelul gȃndurilor și emoțiilor a ceea ce este ȋn jurul tǎu. Nonrezistența mentalǎ și emoționalǎ mai exact.
Pentru postul faptelor, accentul cade pe milostenie, blȃndețe, ajutor necondiționat etc.
Dacǎ ar fi sǎ analizǎm postul ca un ȋntreg, am observa cǎ el de fapt descrie un fel de a fi. O atitudine interioarǎ și exterioarǎ pe care sǎ o exersǎm cu speranța ca ȋn timp sǎ devinǎ natura noastrǎ acest mod de a fi.
Și acest mod de a fi pleacǎ, evident, din interior spre exterior. Accentul cade pe postul mental și emoțional, sǎ ȋnveți sǎ modulezi stǎrile interioare, trǎirile interioare. Postul faptelor fiind urmǎtorul ca importanțǎ deoarece faptele noastre sunt o expresie a ceea ce simțim și gȃndim dar și o influnențǎ, nuanțare a stǎrilor interioare.
Dupǎ care urmeazǎ postul alimentar. Dacǎ vrei sǎ ȋți fie mai ușor sǎ gestionezi anumite aspecte ale coprului fizic ar fi bine sǎ eviți anumite tipuri/combinații de alimente. Ȋn același timp, cȃnd vine vorba de puterea de a pǎstra postul alimentar, aceasta vine din stabilitatea mental-emoționalǎ pe care o avem.
Adevǎratul post alimentar este acela ȋn care tu nu poftești la “mancarea de dulce”. Aceastǎ putere vine, cum spuneam din stabilitatea emoționalǎ și din ȋnțelegerea nevoilor noastre – stabilitatea mentalǎ.
Aceastǎ lupta interioarǎ pe tema nu mǎnȃnc aia, nu am voie asta, abia aștept sǎ se termine postul sǎ mǎnȃnc din ele nu are nimic ȋn comun cu postul chiar dacǎ te hrǎnești conform canonului, liniștea ta interioarǎ scade ȋn loc sǎ creascǎ.
Deși nu voi detalia partea de rugǎciune din acest ȋntreg numit “post și rugǎciune” vreau sǎ aduc puțin ȋn discuție acest aspect deoarece postul privit separat de rugǎciune nu are prea multǎ logicǎ sau sens.
Scopul acestui ritual numit “post și rugǎciune” este acela de a ajunge la starea de rugǎciune a inimii. Stare ȋn care toatǎ ființa ta este acea rugǎciune pe care o faci și totul se ȋntȃmplǎ fǎrǎ efort sau determinare. Doar este, și acest este ȋn sinea lui este rugǎciune.
Postul tehnic vorbind este prima treaptǎ spre rugǎciune. Exersǎm o stare de a fi de nonrezistențǎ mental-emoționalǎ, avem corpul calm, fǎrǎ stimuli excitatori (zahǎr, cafea, alcool), vioi (procesele metabolice sunt rapide și fǎrǎ consum mare de resurse) și toate acestea sunt premisele care permit prezenței rugǎciunii sǎ ia formǎ, sǎ se manifeste.
Acum revenind la ceea ce spuneam la ȋnceputul articolului: “toate alimentele se transformǎ ȋn putere de rugǎciune pentru cel cu rugǎciunea, dar pentru cel fǎrǎ rugǎciune postul ajutǎ” acest sfat face sens acum. Cȃnd te obișnuiești cu rugǎciunea și ȋnțelegi trǎirea rugǎciunii atunci alimentele sunt, ȋncǎ, un suport pentru a ține corpul fizic ȋn mișcare fǎrǎ ȋnsǎ a putea afecta practica rugǎciunii, dupǎ cum spun cǎlugǎrii.
Pentru cei care nu au aceastǎ practica, adica noi, cei din societate, postul ne ajutǎ sǎ ne exersǎm voința, sǎ ne curǎțǎm corpul fizic de toxine, sǎ ne cunoaștem mai bine ȋncercȃnd sǎ ne ȋnțelegem natura poftelor și dorințelor.
Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!