Cȃnd vine vorba de karmă sunt multe definiții și interpretări pentru acest cuvȃnt. Nu am intenția de a analiza originile cuvȃntului, pentru cei care doresc să facă acest lucru vă recomand o carte se cheamă Bhagavad Gita. Ȋn notele explicative ale cărții este prezentată originea cuvȃntului și semnificația dea lungul timpului. Dar și textul cărții reprezintă o explicție practică a ciclului karmă – dharmă.
Ce vreau să fac ȋn schimb este să demitific puțin acest concept bine ȋnrădăcinat ȋn textele și conceptele de spiritualitate 101. Pentru aceasta voi pleca de la ideea de karmă – dharmă. Dharma este considerată acea acțiune pe care o faci din și prin legatura cu Brahman Cel Ȋnalt. Karma ȋn această definiție reprezintă acea actiune pe care o faci ȋn afara legăturii cu Brahman Cel Ȋnalt. Seamănă destul de mult cu definiția păcatului din creștinism iar dharma ȋn creștinism este foarte asemănătoare cu harisma.
Pe de altă parte există un alt concept și mod de raportare la karma care consideră ca fiind legea echilibrului – ceea ce dai aceea ți se va ȋntoarce (ceea ce semeni aceea vei culege).
Tehnic vorbind aceste definiții sunt doar moduri diferite de a exprima același lucru. Ȋn concepția brahmanică legea echilibrului este divizată ȋn două părți: partea ȋn care ți se ȋntoarce binele facut – dharma și partea ȋn care ți se ȋntoarce raul facut – karma. Motivul principal al separării este pentru a accentua starea de conștiință necesară pentru fiecare din cele două aspecte. Dacă privim puțin mai detașat ceea ce semeni aceea vei culege. Ȋn principiu ceea ce este „provocator” la legea echilibrului este partea ȋn care culegi furtuna, ca atunci cȃnd culegi cerul senin toate bune și frumoase.
După care, tot conceptual vorbind această karma – partea aia de furtună, este ȋmpărțită ȋn două părți: plată karmică și lecție karmică. Prin plată karmică se ȋnțeleg consecințele acțiunilor tale și prin lecție karmică se ȋnțelege acel comportament, gȃndire, set de definiții pe care ȋl ai de schimbat pentru a nu mai semăna vȃnt. Ȋn esență sunt doar două aspecte ale aceluiași ȋntreg, pentru că nu poți să speri la schimbarea rezultatului pȃnă nu schimbi comportamentul, atitudinea care te-a dus la acel rezultat.
Această diferențiere s-a facut mai ales ȋn partea terapeutică. Ȋn care se spune ca tu ai putea să preiei din karma pacientului. Și atunci a trebuit cumva să se spare consecintele de cauză, pentru ca terapeutul, mai ales energo-terapeutul, să poată „lucra” pe karmă ȋndrumȃnd pacientul la schimbarea comportamentului. Tehnic vorbind, da așa se ȋntȃmplă, ȋi poți refaci structurile energetice și cu suficientă perseverență să ȋnceapă și corpul fizic să se realinieze la starea de sănătate. Dar dacă nu ȋși schimbă ȋntre timp și gȃndirea, setul de definiții va crea o dependență față de tratementul energetic, care ȋn timp va duce la diminuarea efectului acestuia.
Motivul pentru care fără schimbarea gandirii efetul terapiei energetice scade ȋn timp este că, el, pacientul va avea mai multe resurse de pe urma terapiei pe care să le consume punȃnd mai multa presiune pe corpul fizic. Este ca și cum ai avea o pungă cu o gaura ȋn ea prin care curge apa și tu torni ȋntr-una apa acolo ca să menții nivelul apei ȋn pungă. Ȋn timp gaura se va mări și va necesita o cantitate și mai mare de apa pentru a menține același nivel al apei.
O altă comparație, deși nu ȋmi aparține, o menționez, este aceea a unui sofer care vrea să aibă mașina ȋntreagă dar el conduce tot timpul pe contrasens. Indiferent cȃti bani ar investi ȋn piese de schimb la sfȃrșitul zilei tot va avea mașina stricată.
Acum revenind la acest concept al preluării karmei, pentru că aici voiam să ajung, nu e chiar așa precum se spune. Dacă tu ca terapeut ți-ai ȋnvățat lecția pe acel aspect al manifestării pentru care pacientul a venit la tine este ca și cum ai aprinde o lumȃnare de la o lumȃnare deja aprinsă. Lumȃnarea deja aprinsă nu este afectată cu nimic. Dacă terapeutul mai are de ȋnțeles anumite nuanțe, atunci da, apare fenomenul de „preluare”, dar nu pentru că energia de vibrație joasă a fost preluată de terapeut pentru a avea loc vindecarea pacientului ci pentru că vibrația acelei energii a fost similară cu vibrația internă a convingerilor terapeutului și a putut rămȃne prinsă de structurile lui. Altfel a fi fost usor de curățat pentru că nu avea pe ce să se lipească, pur și simplu, ar curge. Da, acea energie curățată din structurile pacientului și refacerea lor permite acestuia să se refacă. Dar, motivul pentru care aceste energii ȋl afectează pe terapeut este că el mai are de ȋnțeles anumite detalii și acele energii ȋi sunt ghid procesult de ȋnvățare.
Frecvența energiei și natura programelor conținute sunt dependente una de cealaltă astfel că convingerile tale vor permite structurilor energetico-informaționale de aceeași natură să rămȃnă ȋn aura ta, indiferent că intri ȋn contact cu ele ȋn urma unei terapii sau pur și simplu mergȃnd pe stradă sau purtȃnd o conversație cu cineva. Este dacă vrei să consideri așa modalitatea Divinității de a-ți arăta o convingere/un set de convingeri care nu ȋți mai sunt benefice și asupra cărora ar trebui să revii.
Ȋn teorie pare frumos și ușor de spus dar ȋn practică de multe ori implică disconfort pe unul sau mai multe corpuri (planuri de manifestare), dar ȋn realitate acel disconfort era deja acolo la momentul interacțiunii doar că ȋntr-o cotă mai mică, acum fiind suficient de amplicifcat ȋncȃt să ȋși facă simțită prezența dincolo de vocile de fundal pe care alegem să le ignorăm.
Pacientul nu se vindecă pentru că tu plătești karma ȋn locul lui ci atunci cȃnd nu ȋși va mai face singur rău, iar tu de fapt plătești karma ȋn locul tau, acele aspecte erau ȋn tine nerezolvate oricum.
Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!