Iubirea de sine sau nepǎsare

Iubirea de sine sau nepǎsare

Iubirea de sine sau nepǎsarea, aceasta este ȋntrebarea 🙂 Și contextul ȋn care o adresez este cel al dezvoltǎrii personale sau al dezvoltǎrii de la personalitate …

Mǎ iubesc și mǎ accept așa cum sunt, cu toate defectele și imperfecțiunile mele, mǎ iert și merg mai departe. Aceasta, sau ȋn liniile acestea este fraza magicǎ cand vine vorba de lucrul cu noi, de ceea ce ni se spune cǎ ar trebui sǎ facem so on, cel puțin prin cǎrțile de ȋncepǎtori.

Doar cǎ aici apare o micǎ problemǎ deoarece fraza aceasta luatǎ ad litteram are legǎturǎ cu sinele nu cu personalitatea …

Ceea ce vreau sǎ spun este cǎ nu cu toate aspectele personalitǎții ar trebui sǎ fim ȋngǎduitori tocmai pentru cǎ ne iubim pe noi și vrem sǎ ne fie bine. Celebra zicalǎ “la ce nu poți renunța ȋți este stǎpȃn” se aplicǎ și ȋn cazul acesta.

Haideți sǎ luǎm un exemplu, teoria face mult mai mult sens ȋn practicǎ, nu?

Omul nostru are un obicei mai puțin constructiv pentru sǎnǎtatea lui de a petrece noptile ȋn fața calculatorului (poți schimba acest obicei cu oricare altul dorești).  Și pentru cǎ acum a ȋnceput sǎ se dezvolte personal are și o justificare logicǎ pentru care sǎ nu ȋși schimbe obiceiul. ACUM SE IUBEȘTE PE SINE. Și acum se acceptǎ ȋn totalitate așa cum este și nu are nici un motiv de a schimba ceva la el …

Evident cǎ este un total neadevǎr și iubirea de sine, acceptarea nu au nimic legat cu comoditatea și nepǎsarea … Magica scuzǎ este scornitǎ de la nivel mental pentru a nu schimba nimic din felul lui de a fi …

O expresie descripivǎ pentru acest tip de gȃndire o reprezintǎ “a ȋnghițit nemestecat coceptul iubirii de sine și acum a fǎcut indigestie”  🙂

Toatǎ ideea la iubirea de sine este sǎ ajungem sǎ ne prețuim pe noi, ca sine (ființa care suntem) și sǎ ȋncepem sǎ facem ordine ȋn aspectele personalitǎții noastre pentru a putea sǎ avem o experiențǎ ȋn corpul fizic cȃt mai plǎcutǎ și cȃt mai lungǎ cu putințǎ.

Ȋn consecințǎ tocmai cǎ mǎ iubesc pe mine ca sine și tocmai din aceastǎ iubire ȋncep sǎ las obiceiurile destructive sǎ cadǎ unul cȃte unul permițȃnd unora noi constructive sǎ le ia locul.

Drept urmare omul nostru are de ȋnvǎțat cum sǎ ȋși gestioneze emoțiile corect, cum sǎ ȋși prioritizeze activitǎțile și cum sǎ punǎ sǎnǎtatea pe unul din locurile fruntașe plus ȋncǎ cȃteva de genul, nu detalieiz … Dar cu siguranțǎ va avea de fǎcut curat ȋn “dulap”.

Dar dacǎ cumva omul nostru a ajuns la indigestie cu conceptul iubirii de sine, ajunge sǎ renunțe la ideea de schimbare ca de … el se acceptǎ și iubește așa cum e. Ce rost are sǎ schimbe ceva, se vor schimba singure cȃnd vor dori nu?? Aceastǎ gȃndire este una a trȃndǎviei și nepǎsǎrii și nici decum una a iubirii …

Voi vorbi ȋntr-un articol viitor despre neacceptare și lipsa iubirii, dar acestea sunt alte aspecte. Revenind la iubirea de sine și acceptare, ok primul pas ȋl reprezinta acceptarea. La ce bun sǎ te opui la ceva ce deja se ȋntȃmplǎ. Doar cǎ acum cǎ ai ȋnțeles cǎ acel obicei nu ȋți este benefic ai de lucrat cu tine pentru a-ți dezvolta un alt obicei benefic conform cu nivelul tǎu actual de ȋnțelegere.

Dacǎ tot ajunserǎm la dezvoltat obiceiuri noi, dupǎ cum am explicat ȋn acest articol diferența dintre schimbare și transformare, vreau sǎ reamintesc cǎ forțȃnd un anumit tip de comportament nu ȋnseamnǎ cǎ am evoluat.

Aceastǎ schimbare venitǎ din iubirea de sine este una fireascǎ, naturalǎ, pentru care nu trebuie sǎ ȋți impui ceva. Pur și simplu ți se pare firesc sǎ te comporți așa, chiar dacǎ pȃnǎ acum ceva timp aveai o atitudine diametral opusǎ.

Ȋn momentul ȋn care cu adevǎrat te iubești pe tine ți se pare firesc sǎ ȋți transformi comportamentul astfel ȋncȃt sǎ te reprezinte pe tine, cel autentic.

Privind InOglinda, amintește-ți vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi distribui rapid prietenilor folosind unul din canalele de mai jos.

Opinii

opinii