Cum poate cineva sa renunte la dualitate cand totul in jurul lui este dual?
Dual, da adica cum dual?
Dual in sensul ca folosind acelasi obiect poti ajuta pe cineva sau il poti leza, intr-un fel sau altul.
Dual in sensul ca in aceasta forma de manifestare vor exista intotdeauna extreme: cel mai gras si cel mai slab om, cineva care si-a dedicat timpul si energia pentru a-si ajuta semenii in antiteza cu cineva care a ales sa foloseasca timpul si energiile sale pentru a insela, omora sau orice alta forma de genul acesta de manifestare.
In esenta dualitatea are o baza comuna, o resursa comuna si anume ceea ce alegem sa facem cu ceea ce am primit. Vointa noastra este cea care creaza dualitatea, noi alegem fie sa ajutam fie sa facem rau.
Da stiu acest rau poate fi privit si ca un ajutor „mai dur” dar nu ar trebui sa fim noi cei care sa il dam …
Renuntarea la dualitate apare nu cand refuzam sa vedem ca in jurul nostru sa intampla si furturi si crime si toate cate se mai intampla si ne concentram pe o lume cumva truncheata in care se intampla „doar lucruri frumoase”.
Trunchind realitatea nu faci decat sa iti atragi in jurul tau situatiile pe care nu vrei sa le vezi, sau de care nu vrei sa stii ca exista, pentru a le recunoaste si pe ele ca existente in aceasta forma de manifestare. Este ca si cum ai avea un ghimpe in talpa si in loc sa accepti faptul ca este acolo si sa faci ceva in privinta asta, tu spui ca toate sunt frumoase si minunate si ca nu ai nicio problema. Asta tine pana cand ghimpele ajunge sa produca o infectie suficient de mare cat sa nu mai poti merge …
Acelasi lucru se intampla si cu emotiile si experientele din jurul nostru. Daca le acceptam asa cum sunt nu vor crea mai multa suferinta decat au creat pentru ca acceptand ca exista, vom cauta solutii, in loc sa cautam responsabili …
Renuntarea la dualitate nu inseamna sa fii „moale” si sa dai puterea ta celorlati pentru ca tu nu ai ce face cu ea, acum esti in iubire. Asta nu face decat sa aduca frustrare in mintea ta.
Adevarata renuntare la dualitate vine cand constient fiind de puterea ta alegi sa o manifesti in iubire, nu sa o negi din mila …
Adevarata renuntare la dualitate vine in momentul in care constient fiind de ambele moduri de manifestare ale acestei lumi, atat „cele bune” cat si „cele rele” renunti sa mai cauti responsabilii pentru situatiile in care te afli ci incepi sa cauti solutii si cu toata vointa ta alegi sa fii recunoscator pentru ceea ce ai primit, pentru ceea ce ai de invatat, si alegi sa fii iubitor cu toate fiintele din jurul tau, alegi sa ii ajuti pe toti, alegi sa ii respecti pe toti, alegi sa ii recunosti pe toti si in felul acesta sa vezi intelepciunea divina care se manifesta in viata ta.
Renuntarea la dualitate este atunci cand tu in inima ta alegi sa fie iubirea si nu ura, cu toate ca esti constient ca nu toti sunt ca tine si ca nu toti vor privi cu ochi buni felul tau de a fi. Cu toate astea tu alegi sa fii ceea ce esti pentru ca asta este modul tau normal de a fi nu pentru ca cineva sau alcineva apreciaza ceea ce esti tu.
Renuntarea la dualitate este atunci cand renunti la a mai lupta – a fi in reactiune cu ceea ce se manifesta, pentru ca stii ca este ceea ce ai nevoie pentru a invata dar nu renunti la aparare – mentinerea granitelor personale intr-un mod iubitor dar ferm, neprovocator dar direct si fara urma de ezitare in comportamentul tau.
Renuntarea la dualitate este atunci cand nu mai cataloghezi ceea ce ai experimentat si experimentezi in bun si rau, stiind ca aceste etichete vin din perspectiva personalitatii si ca tu esti unic raspunzator pentru aceste experiente, chiar daca inconstient fiind ai ales sa treci prin acele experiente si acum inveti sa iti asumi constient rolul de creator a ceea ce se intampla in jurul tau …
Renuntarea la dualitate este atunci cand atat alb cat si negru sunt doar culori, parti si aspecte ale aceluiasi vast intreg si care isi au rolul si rostul in manifest in egala masura.