Cu și despre iertare

Sincer sǎ fiu, eu sunt mult mai pasionat de fapte decȃt de cuvinte, așa cǎ voi ȋncepe acest articol dintr-o perspectivǎ personalǎ, ca apoi sǎ trec la una ceva mai genericǎ …

Am ales sǎ ȋncep acest articol prin a descrie felul meu de a vede lucrurile, pentru cǎ este puțin diferit și mult timp am crezut cǎ exagerez, cǎ totuși lucrurile nu stau așa doar cǎ anumite experiențe pe care le-am avut recent, acum cǎ le-am pus cap la cap și am ȋnceput sǎ trag ȋnvǎțǎturile, m-au fǎcut sǎ ȋnțeleg cǎ totuși ȋnțelegerea mea nu este chiar așa de greșitǎ …

Deci sǎ purcedem …

Personal nu sunt foarte pasionat de cineva care zice “iartǎ-mǎ”. Pur și simplu mi se pare sec. Asta și pentru cǎ la un moment dat mi-am dat seama cǎ a purta ranchiunǎ pe cineva sau ceva ȋmi face mie rǎu.

OK, atȃt a putut ȋn acel moment, atȃt a fǎcut … Dacǎ este nevoie și trece peste granițele mele personale prea mult raspund pentru a stabili care este limita, apoi ȋmi vǎd de treabǎ … Nu mǎ pregǎtesc sǎ i-o dau ȋnapoi cu prima ocazie. Doar cǎ!!!!! Ceea ce vreau de la celǎlat este sǎ dovedeascǎ prin fapte cǎ ȋi pare rǎu pentru ce a fǎcut. Și pentru mine singurul mod de a dovedi acest lucru este prin schimbarea comportamentului. Nu sunt interesat de “atenții” sau alte chestii destea prin care sǎ ȋmi cumpere atenția ȋnapoi … Pur și simplu, poartǎ-te altfel, conform ȋnțelegerii și interacționǎm, dacǎ nu, nu. Degeaba spui cǎ ȋți pare rǎu dacǎ nu dai și dovadǎ cǎ ai ȋnțeles pentru ce ȋți pare rǎu.

Toatǎ treaba aceasta cu iartǎ-mǎ, fraza magicǎ care permite rezolvarea oricǎrei chestii ȋi puțin nu prea așa. Existǎ și cazul ȋn care acest “iartǎ-mǎ” sau “ȋmi pare rǎu” sunt folosite pe post de unelte de santaj emoțional … Mai ales ȋn cazul recidivelor … Sunǎ cam așa: “am spus deja cǎ ȋmi pare rǎu, ce alceva vrei sǎ mai fac (plus eventual o lista de acuze despre cȃt de insensibil/a esti)”. Acest tip de comportament este unul cu tentǎ narcisiticǎ. Sincer sǎ fiu vreau sǎ nu mai aud din nou iartǎ-mǎ. Atȃt. Nimic mai mult. Sǎ nu mai trebuiascǎ sǎ ȋți ceri scuze din nou.

Pentru cei dintre voi care sunteți mai “creștini” dar nu prea studioși vreau sǎ vǎ reamintesc cǎ ȋn acel pasaj ȋn care Iisus spune sǎ ȋi iertǎm de 70 de ori cǎte 7, spune sǎ o facem doar dacǎ se va  ȋntoarce cu cǎințǎ altfel sǎ ȋl considerǎm pǎgȃn și sǎ ȋl tratǎm ca atare …

Am citit recent o carte ȋn care autorul spune cǎ la Dumnezeu nu merge cu iertare. Treaba asta cu iertarea pǎcatelor fiind nǎscocitǎ doar pentru interesul personal al clerului. Chestia aceasta m-a fǎcut sǎ mǎ gandesc, totuși, și cu taina spovedaniei cum rǎmȃne??

Așa cǎ acum vine partea ȋn care voi vorbi despre partea impersonalǎ. Cu toate cǎ pȃnǎ sǎ facem aceastǎ analizǎ țin sǎ menționez cǎ are dreptate, nu existǎ iertare, existǎ doar schimbare 🙂

Existǎ ȋn cultura brahmanicǎ conceputul de karma și dharmǎ care pe scurt se referǎ la nivelul de conștiința pe care ȋl ai ȋn momentul ȋn care faci ceea ce faci, fie ești ȋn dharmǎ și atunci acționezi din prezența lui Brahman cel Ȋnalt fie ești ȋn karma și actionezi din conștiința personalitǎții iar trecerea din karma ȋn dharma se face prin evoluția conștiinței nu altfel …

Același lucru este spus și ȋn ȋnvǎțǎtura creștinǎ prin ideea de pǎcat. Acea acțiune pe care o faci și care te ȋndepǎrteazǎ de Dumnezeu. Doar cǎ ȋnvǎțǎtura creștinǎ se adreseazǎ maselor care nu aveau la momentul structurǎrii ei conceptele și ȋnțelegerea necesare pentru o explicație amplǎ precum cea din brahmanism – doctrinǎ care se adreseazǎ doar celor ȋnvǎțați …

Bun, bun dar dacǎ este așa, ȋn mintea mea ȋncǎ suna ȋntrebarea legat de spovedanie, apoi am ȋnțeles de ce la Dumnezeu nu exista iertare ci doar evoluție, transformare.

Taina spovedaniei implicǎ dezlegarea de pǎcat nu iertarea lui … Pentru iertarea lui ai de facut acel canon. Cum funcționeaza treaba asta privitǎ de la un nivel mai “ocult”? Taica popa ȋți taie stringurile (sau ar trebui sǎ o facǎ) pe care le-ai atașate ȋn urma actiunii pe care ai fǎcut-o și aceasta este mǎreața tainǎ … Dupǎ care, ȋți dǎ canonul – acel ceva pe care ȋl ai de fǎcut și care te ajutǎ sǎ nu mai “recidivezi” (sǎ spun așa). Nu vreau sǎ intru acum ȋn polemici referitor la ceea ce se face sau nu se face ȋn zilele noastre … Vorbesc acum despre “sistemul generic”.

Și atunci am ȋnțeles cǎ de fapt toatǎ aceastǎ dinamicǎ nu are ca scop alceva decȃt schimbarea, transformarea și nu chestia accea ȋn care tu vii și ȋndrugi lista de chestii fǎcute, plǎtești și gata toate bune poți sǎ te concentrezi pe noua listǎ.

Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!

Opinii

opinii