Initial mǎ gandeam sǎ numesc acest articol “Cu si despre droguri” dar ȋn realitate nu vreau sǎ scriu despre efectele nocive pe care le au aceste substanțe asupra corpului fizic sau asupra situației financiare a persoanei care le consumǎ și familiei ei, ci vreau sǎ generalizez putin conceptul de drog și sǎ includ aici și drogurile mentale și cele emoționale și sǎ aduc ȋn discuție aceste mecanisme prin care ȋncercǎm sǎ fugim de realitate. Așa cǎ un nume mai propiat de conținut am gǎsit a fi “File din manual – fuga de realitate”.
Haideți sǎ vorbim ȋn continuare despre natura subtilǎ a dependențelor. A curs destulǎ cernealǎ pe subiectul drogurilor și al nocivitǎții acestora. Existǎ și contra exemple pe aceastǎ temǎ – oameni care ȋn aparențǎ o duc bine consumȃnd așa ceva. Nu ȋnsist acum pe aceastǎ temǎ. Ceea ce vreau sǎ analizǎm ȋmpreunǎ ȋn cele ce urmeazǎ este cauza – motivul pentru care acestea sunt folosite.
Ȋntȃi de toate, ca sǎ vorbim cu toții aceeași limbǎ, ceea ce ȋnțeleg eu prin drog reprezintǎ orice mecanism sau substanțǎ pe care o folosim pentru a fugi de realitate sau “a face realitatea mai suportabilǎ”. Ȋn aceastǎ categorie pot fi incluse alcoolul, muzica sau orice altǎ formǎ de artǎ (am sǎ explic ȋn ce condiții), fumatul, utilizatrea excesivǎ a calculatorului, a tabletei, a telefonului, substanțele narcotice, somnul (somnul care ucide se cheamǎ ȋn literatura de specialitate), acțiunile compulsive – mȃncat, cumpǎrǎturi. Gǎsiți aici un articol despre mȃncatul compulsiv 🙂
De regulǎ cȃnd scriu un articol vorbesc prin prisma a ceea ce am experiment, de data aceasta ma voi baza mai mult pe observațiile și interacțiunea cu ceilalți oameni. Nu vreau sǎ spun acum cǎ sunt “cel fǎrǎ de pǎcat” dar sunt anumite aspecte despre care voi vorbi ȋn acest articol pe care personal nu le-am experimentat ci doar le-am observat ca mod de comportament la oamenii din jur.
Am vǎzut cȃteva reportaje, acum ceva timp ȋn care erau intervievați consumatorii de “narcotice” și marea majoritate a celor intervievați spuneau cǎ la ȋnceput le luau sǎ nu mai simtǎ, sǎ fugǎ de realitate. Atunci mi-am dat seama cǎ mai sunt și alte modalitǎți prin care putem fugi de realitate nu doar prin “drogurile fizice”. Am devenit conștient de “drogurile psihice”, “drogurile emotionale” din jurul meu, din jurul nostru al fiecǎruia dintre noi și de faptul cǎ unele dintre ele sunt promovate ca și comportamente acceptate. Am conștientizat de asemenea cǎ aparent nevinovatul meu obicei de a mǎ juca pe calculator intrǎ ȋn aceastǎ categorie. Felul ȋn care foloseam muzica era ȋncadrabil ȋn aceastǎ categorie …
Revenind acum la natura dependenței am observat cǎ existǎ depandența fizicǎ și dependența subtilǎ. Prin dependența fizicǎ mǎ refer la necesitatea corpului fizic de a procesa acea substanțǎ și este reprezitǎ ȋntr-un fel inerția corpului fizic și dependența subtilǎ care reprezintǎ golul pe care ȋncercǎm sǎ ȋl umplem prin acțiunea noastrǎ. Este aceeași dinamicǎ ca la acțiunile surogat.
Sincer sǎ fiu acțiunea surogat sub orice formǎ ar fi ea reprezintǎ cosumul unui drog. Din aceastǎ cauzǎ am inclus ȋn categoria drogurilor mizica și celelalte forme de artǎ, filmele, cumpǎrǎturile și toate celelalte aparent inofensive obiceiuri ale noastre.
Ceea ce ne cauzeazǎ dependența nu este substanța sau acțiunea ȋn sine ci fuga de realitate. Suntem dependenți de a fugi de realitatea interioarǎ și/sau cea exterioarǎ și ne cǎutǎm modalitǎți de a o face. Unele dintre ele mai nocive pentru corpul nostru fizic altele doar pentru celelalte corpuri ale noastre.
Ceea ce facem prin consumarea acelor substanțe sau prin acțiunile pe care le ȋntreprindem este sǎ “ȋnchiderm gura” vocii interioare care ne spune ca este timpul ca anumite lucruri sǎ se schimbe. Acea senzație cǎ nu este bine, cǎ lucrurile nu sunt pe fǎgașul normal pentru ceea ce avem noi nevoie, cǎ avem ceva de schimbat la noi ȋn loc sǎ o ȋmbrǎțișǎm și sǎ ȋi permitem sǎ ne ȋndrume, sǎ ne arate ceea ce avem de fǎcut noi ȋncercǎm sǎ o facem sǎ tacǎ, sǎ nu o mai simțim, percepem. Și pentru a obține aceasta ne mutǎm atenția ȋn altǎ parte.
Motivul pentru care am inclus ȋn lista mea de droguri ascultatul de muzicǎ, privitul la filme, jocurile pe calculator, rețelele de socializare, practica artelor (cȃntat, pictat etc) este acela cǎ reprezintǎ unelte prin care putem fugi de realitate sau prin care sǎ exteriorizǎm anumite trǎiri ȋntr-un mod inconștient.
Ne punem muzica favoritǎ ȋn cǎști și ne continuǎm activitatea ca și cȃnd nimic nu s-a ȋntȃmplat cȃnd ȋn realitate simțim o nevoie acutǎ de a “face chestii“.
Ne alegem ritmul favorit și incepem dansul și toatǎ atenția noastrǎ este acolo neglijȃnd celelalte emoții și trǎiri pe care le avem. Același lucru este valabil și cu pictura, cȃntatul la ȋnstrumentele muzicale etc.
Sunt ȋntradevǎr unelte și mecanisme prin care exprimǎm emoții, trǎiri dar sǎ nu le transformǎm ȋn unicul nostru mecanism de a procesa și exprima emoțiile și trǎirile … Și la fel de important este sǎ nu le folosim pentru a scǎpa de anumite emoții și trǎiri considerate nedorite. Am vorbit ȋn Prietenele noastre emoțiile despre natura intimǎ a emoțiilor noastre și ceea ce vor ele de fapt sǎ ne ȋnvețe.
Acum ceea ce pot sǎ spun legat de fuga de realitate din propria-mi experiențǎ are legǎturǎ cu jocurile pe calculator. Aceastǎ realitate virtualǎ despre care am vorbit aici mi-am tot injectat-o ȋn sistemul neuronal ȋn speranța cǎ lucrurile se vor rezolva cȃndva și cǎ pȃnǎ atunci aș putea aștepta liniștit ȋn zona mea de confort.
Și totuși lucrurile nu au fost așa … nu s-a rezolvat nimic pȃnǎ nu am ȋnceput sǎ fac ceva ȋn aceastǎ privințǎ. Ceva CONSTRUCTIV. Am ȋnceput sǎ devin conștient de trǎirile de care fugeam ȋn timp ce butonam un joculeț sau altul. La ȋnceput a fost mai mult sǎ accept faptul cǎ fug de ceva apoi sǎ ȋnțeleg de ce anume fug. De ce naturǎ este acel ceva de care fug? Apoi am ȋnceput sǎ ȋi ascult mesajul. Dar toate acestea ȋn timp și fǎcute cumva ȋn paralel cu “drogul meu” – jucatul pe calculator.
Ȋn timp am devenit bun la a mǎ asculta pe mine și nu am mai avut nevoie de a butona un joculeț sau altul. Am ajuns ȋn timp sǎ ȋnțeleg impulsul de a porni un joc ca pe un mesaj de a reintra ȋn contact cu o parte din mine. Și ȋn felul acesta am transformat dependența mea ȋn ceva util mie …
Aș putea continua cu motivul pentru care ascultam muzicǎ foarte tare și nu mai auzeam nimic ȋn jur sau cu motivul pentru care ingeram cantitǎți ȋnsemnate de zahǎr dar nu o voi face. Menționez doar cǎ am fǎcut același lucru. Ȋn timp am ȋnvǎțat sǎ fiu ȋn contact cu mine și sǎ ȋnțeleg natura nevoilor mele. Am exersat abilitatea de a fi eu cu mine și de a accepta tot ceea ce simt și gȃndesc. Vreau doar sǎ menționez cǎ acum, cu toate cǎ din cȃnd ȋn cȃnd mai pornesc un joc pe calculator o fac doar din curiozitatea de a vedea ce este cu el, dar nu mai are putere de prindere asupra mea. Dupa cȃteva minute curiozitatea dispare și nevoia de a mai continua jucatul acelui joc dispare odata cu ea.
Ȋn loc de ȋncheiere: dacǎ ȋți dorești sǎ faci ceva vei gǎsi o cale, dacǎ nu vei gǎsi o scuza; timpul oricum trece, este ȋn natura lui sǎ treacǎ important este sǎ folosești aceastǎ trecere spre binele tǎu.
Privind InOglinda, amintește-ți că vezi ceea ce alegi să vezi, dar ea reflectă ȋntregul!